Cât de mult i-ar ajuta pe militarii ucraineni sistemul israelian Iron Dome împotriva artileriei ruse

Israelul a anunțat că poate oferi Ucrainei, sub formă de ajutor militar, „multe lucruri, de la căști până la sistemul antirachetă Iron Dome”, au declarat, sub protecția anonimatului, oficiali israelieni citați de publicația Haaretz. Anunțul, făcut public marți, 3 mai, a venit la puțin timp după ce Israelul a denunțat declarațiile ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, care a sugerat că Adolf Hitler ar fi avut origini evreiești. „Iron Dome” a devenit cunoscut pe plan mondial în mai 2021, în urma celui mai mare atac cu rachete asupra Israelului, când armata israeliană a reușit să intercepteze un mare număr de proiectile de artilerie trase din zona fâșiei Gaza de gruparea Hamas.

Iron Dome („Cupola de Fier”, într-o traducere aproximativă) este un sistem de apărare antirachetă dezvoltat de firmele israeliene Rafael Advanced Defense Systems și Israel Aerospace Industries, cu sprijinul financiar și suportul tehnic al Statelor Unite.

Oficialii militari israelieni au spus că, anul trecut, Iron Dome a reușit să intercepteze 90% din cele peste 1.000 de obuze de artilerie și rachete de tip Katiușa, lansate asupra Israelului în cadrul confruntărilor de anul trecut din Fâșia Gaza dintre evrei și palestinieni.

Ultimele astfel de atacuri, care au activat declanșarea interceptorilor „Cupolei de Fier”, au avut loc în luna aprilie 2022.

Dacă oficialii israelieni ar accepta teoretic livrarea unui astfel de sistem defensiv Ucrainei, o astfel de decizie ar marca o schimbare totală de politică a guvernului de la Tel Aviv în privința ajutorului militar destinat Kievului. Până în prezent, Israelul a livrat Ucrainei un spital de campanie, 100 de tone de ajutoare (echipamente medicale, pături și purificatoare de apă), căști și veste antiglonț.

Cum funcționează sistemul antirachetă israelian. Cât costă un interceptor Iron Dome

Iron Dome este, în esență, un sistem C-RAM (Counter Rockets, Artillery, Mortars), destinat cu precădere interceptării rachetelor cu rază scurtă de acțiune (de tip Katiușa) ori a proiectilelor de artilerie clasică (obuze sau mortiere).

Procesul de interceptare a rachetelor sau obuzelor de către Iron Dome este cvasi-automatizat: în momentul când un astfel de proiectil apare pe radarele Iron Dome, unitatea de comandă a bateriei analizează traiectoria proiectilului și „decide” dacă ținta „merită” să fie interceptată sau nu.

Fiecare sistem de lansare include 20 de interceptori Tamir, care au o rază de acțiune 40 de kilometri. În cazul în care racheta Tamir nu zboară drept și trebuie să „manevreze” în jurul țintei, această rază se scurtează.

Costul unui interceptor variază între 20.000 și 100.000 de dolari.

Experții militari sunt în unanimitate de acord că actuala bătălie din estul Ucrainei este de așteptat să fie una sângeroasă și decisivă.

Iar artileria va avea un rol major: nu întâmplător, Ucraina a solicitat în mai multe rânduri că are nevoie de mijloace pentru a contracara artileria cu rază lungă a Rusiei. SUA, Canada, Franța au anunțat deja trimiterea de piese de artilerie grea, radare speciale pentru artilerie sau drone de recunoaștere.

În egală măsură, capacitatea de contracarare și neutralizare a proiectilelor artileriei ruse ar fi extrem de utilă ucrainenilor, dacă aceștia ar avea posibilitatea utilizării unui sistem C-RAM, de tipul Iron Dome.

Estimări: Iron Dome are 1.200 de interceptori gata de lansare. Artileria rusă poate trage 4.000 de proiectile pe oră

Iron Dome, la fel ca orice alt sistem antirachetă are un „călcâi al lui Ahile”: existența unui așa-numit „prag de saturație” (număr maxim de rachete/proiectile pe care sistemul le poate intercepta simultan, la un moment dat). Odată depășit acest „prag critic”, vor exista rachete (sau proiectile) care vor trece „prin scut”.

În esență, aici intervine un joc al numerelor: cât de repede și cât de multe proiectile de artilerie poate lansa o tabără (rușii), comparativ cu cât de repede le poate distruge cealaltă tabără (ucrainenii), sau cât de repede pot fi înlocuițu interceptorii trași cu unii noi.

Publicația de specialitate The Drive/War Zone susține că planul armatei israeliene viza operaționalizarea a cel puțin 15 astfel de sisteme.

Astfel, o singură „baterie” Iron Dome ar const din trei sau patru unități de lansare, fiecare prevăzută cu 20 de interceptori. Aceasta înseamnă, matematic, între 60 și 80 de interceptori/baterie.

În cazul în care vorbim despre minimum 15 baterii complet echipate cu câte patru unități de lansare, numărul total de interceptori gata de lansare este de 1.200.

Comparativ, în cazul bombardării capitalei Ceceniei, Groznîi, în 1995, artileria rusă a tras până la 4.000 de proiectile pe oră.

În plus, conform unei analize Haaretz, Iron Dome s-ar putea să nu fie atât de eficient în Ucraina, așa cum a fost în Israel. Motivul principal: mărimea teritoriului.

Mai exact, o armată care are un teritoriu mic de apărat (exemplu: Israelul), o poate face mai ușor cu un sistem Iron Dome, deoarece ar avea concentrate mai puține baterii și radare pe o anumită suprafaţă. În schimb, apărarea unui teritoriu de dimensiunile Ucrainei devine mai dificilă și necesită un număr mult mai mare de baterii, radare şi senzori.

De asemenea, trebuie precizat că Iron Dome este un sistem dedicat exclusiv interceptării obuzelor de artilerie clasice și rachetelor de tip Grad/Katiușa (așa-numita „artilerie reactivă”). În cazul Israelului, Iron Dome este deja integrat într-un sistem antirachetă multistratificat, care include și interceptori antibalistici dedicați rachetelor cu rază scurtă, medie și lungă de acțiune, care lipsesc, în acest moment, din arsenalul militar al Ucrainei.