Azerbaidjanul are mai multe regiuni, precum Lankaran și disputatul Nagorno-Karabah, care sunt recunoscute pentru locuitorii lor cu vârste de trei cifre. Însă, Lerik a câștigat reputația pentru locul cu cea mai mare densitate de centenari. În acest teritoriu verde ca smaraldul aflat la mare altitudine deasupra norilor din Munții Taliș în Caucazul de Sud, oamenii par să fi descoperit secretul unei vieți lungi și sănătoase.
Există mai multe destinații în lume care au devenit faimoase pentru longevitatea locuitorilor lor. În Japonia, centenarii enegetici din Okinawa i-au adus orașului porecla „Tărâmul nemuritorilor”. Campodimele, „Satul eternității” din Italia este o dovadă a beneficiilor unei diete mediteraneene. În însoritul orășel californian Loma Linda, o comunitate de adventiști culege roadele unui trai curat.
Orașul Lerik din sudul Azerbaidjanului nu este un loc despre care se vorbește prea mult, cu toate că este singurul loc din lume unde poți vizita un muzeu al logevității, potrivit CNN.
Muzeul Longevității
Muzeul cu două camere construit în 1991 și renovat în 2010 are peste 2.000 de exponate care documentează viața și amintirile celor mai vârstnici locuitori ai regiunii.
În afară de obiectele casnice ale familiilor din zonă, se mai găsesc scrisori (în limba azeră și rusă) atât de vechi încât cerneala a început să se șteargă și o serie de poze realizate de fotograful francez Frederic Lachop în 1930.
Muzeul din Azerbaidjan consideră că orice persoană care a trăit mai mult de 90 de ani se numesc „centenari”, însă în 1991 erau peste 200 de persoane în Lerik care au apucat să își serbeze cel de-al 100-lea an al vieții, dintr-o populație totală de 63.000.
Cifrele nu au mai fost atât de impresionante de atunci, localnicii dând vina pe mai multe lucruri, precum radiația emisă de turnurile de comunicație și declinul mediului, dar motivul adevărat s-ar putea să fie că acum informațiile înregistrate sunt mai exacte.
În zilele noastre, mai sunt 11 persoane de peste 100 de ani dintr-o populație totală de aproximativ 87.000, potrivit Comitetului de Statistică al Statului.
Povestea bărbatului de 168 de ani
Cel mai în vârstă cetățean al Lerik-ului în 2019 era Raji Ibrahimova, care avea 105 ani. Este o vârstă onorabilă, dar pălește în comparație cu vârsta pe care a atins-o cel mai faimos centenar al regiunii, Shirali Muslumov, un cioban care ar fi împlinit 168 de ani.
Paginile îngălbenite de vreme ale pașaportului său spun că s-a născut în 1805, iar piatra sa de mormânt spune că a murit în 1973. Dacă datele sunt adevărate, Muslumov ar fi cea mai bătrână persoană care a trăit vreodată.
Din păcate, la începutul secolului XIX, nașterile erau înregistrate foarte rar, în special în sate îndepărtate precum Barzavu, locul de baștină al lui Muslumov, ceea ce pune sub semnul întrebării data sa de naștere.
Nenumăratele scrisori pe care le-a primit din toată lumea de ziua sa arată că Muslumov avea o vârstă înaintată, dar probabil că ar trebui luată în calcul o marjă de eroare de minim 20 de ani.
Printre corespondenții de seamă ai lui Muslumov se numără și liderul vietnamez comunist Ho Chi Minh, care i-a trimis o vedere în care i s-a adresat cu formularea „dragă bunicule”.
Primul secret: „Liniștea minții”
Longevitatea lui Muslumov pare că s-a transmis pe cale genetică: fiica sa, Halima Qambarova, în vârstă de 95 de ani în 2019, a spus că probabil că nu va trăi 168 de ani ca tatăl ei, dar că speră să ajungă măcar până la 150, ca bunicul, sau 130, ca mătușa.
Când vremea devine rece, cei mai mulți centenari se mută în climatul mai blând de pe coasta Mării Caspice, dar Qambarova a rămas în casa părintească modestă în grădina cu pomi fructiferi uriași plini de mere și pere.
Pe pașaportul ei nu apare nici luna, nici ziua în care s-a născut, doar anul: 1924. În ciuda vârstei înaintate, Qambarova era sănătoasă mintal, interacționa cu strănepoții ei și demonstra că avea simțul umorului. Când a fost întrebată ce vârstă are, ea a răspuns cu zâmbetul pe buze: „15”.
„Liniștea minții face parte din secretul lor”, a spus ghidul muzeului longevității. „Stau departe de stres, se gândesc la viață destul de filozofic, trăiesc în prezent, fără prea multe planuri sau griji pentru viitor”.
Alimentație bună și remedii naturale
Qambarova își începea ziua încă de la primele raze ale soarelui – nu și-a permis niciodată să doarmă mai mult. „Mă scol imediat ce mi se deschid ochii”, a spus ea.
Femeia își petrecea toată ziua lucrând în grădină sau în jurul casei. Camera ei este una mică, acoperită cu un covor gros și moale și mai multe perne. Mulți oameni din regiunea aceasta preferă să doarmă pe jos pe o pătură groasă în loc de saltea, întrucât ei sunt de părere că acesta este cel mai sănătos mod de a-ți odihni spatele.
Contrar convingerii populare, centenarii din Lerik consumă carne, dar au moștenit de la strămoșii lor la fel de longevivi o preferință pentru produse lactate proaspete, precum șor – un soi de brânză de vaci, unt, lapte și ayran – o băutură din iaurt de băut. Lipsa cărnii din dieta centenarilor de altădată se datora mai degrabă condițiilor economice grele și nu era o alegere voită.
„Secretul unei vieți lungi este alimentația bună, mineralele din apa de izvor și ierburile pe care le adăugăm în ceai pentru a preveni bolile, astfel că oamenii nu au nevoie de medicamente, folosesc doar remedii naturale”, a spus ghidul muzeului din Lerik.
Întradevăr, Qambarova a confirmat că nu a luat niciodată medicamente.
O comunitate în care trăiesc mai multe generații din fiecare familie
De la geamurile Qambarovei ar putea părea că satul este tăcut și nemișcat, dar munca fizică pe care sătenii o depun zilnic este imensă. De la răsărit la apus, aceștia lucrează în grădină, în jurul casei și pe câmp. Cos, tricotează și au grijă de familiile lor mari.
Așa se desfășura și viața lui Mammadkhan Abbasov, un bărbat de 103 ani din satul Jangamiran. Stând pe un covor în dreptul ferestrei, centenarul își pierduse aproape de tot vederea și de-abia l-a auzit pe fiul său care i-a spus că au ajuns oaspeții, dar atunci când a înțeles mesajul, Abbasov a început să cânte și să ofere urări de bine și rugăciuni.
Lângă Abbasov, care a lucrat pe câmp până când vederea a început să i se deterioreze – la vârsta de 96 de ani, stătea strănepotul său, între cei doi fiind o diferență de un secol.
Mâncăm și bem „orice ne dă Dumnezeu”, cu o singură excepție
„A fost întotdeauna un om bun și și-a trăit viața cum trebuie”, a spus fiul lui Abbasov. În privința alimentației, consumă „orice ne dă Dumnezeu”, cu o singură excepție: nu bea niciodată alcool.
Abbasov a spus că viața sa lungă se datorează activității fizice pe care o întreprinde zilnic, destul de solicitantă pentru a fi o provocare pentru corp, dar fără să ajungă la extenuare.
În afară de alimentele obținute direct de la animale și din grădină, Abbasov obișnuia să bea litri de apă rece de izvor, care este bogată în minerale despre care se spune că ajută la longevitate.
Altitudinea foarte mare, care poate provoca dureri de cap, ar putea și ea să contribuie la această longevitate. Un studiu realizat de Universitatea din Navarra, Spania, a descoperit că traiul la altitudini mari scade riscul apariției bolilor de inimă, a accidentelor vasculare cerebrale și a diabetului.
Un alt studiu din 2011 a arătat că cei care locuiesc în zone aflate la mare altitudine trăiesc mai mult.
Vârsta exactă a unora dintre cei mai faimoși centenari rămâne un subiect intens dezbătut, dar în Lerik legenda lor trăiește prin oamenii care continuă să respecte secretele simple ale longevității strămoșilor lor: activitate fizică, alimentație bună, multă apă și o atitudine pozitivă: trăim o singură dată, dar dacă o facem cum trebuie, o dată este destul.
Editor : Raul Nețoiu
