Care este capcana în care se află Putin. „A părut un bun jucător de noroc în trecut. Un jucător bun, totuși, știe când să renunțe”
Data actualizării: Data publicării:
Vladimir Putin stă în fața unei hărți colorate a Rusiei. Foto: Profimedia Images
Puterea politică a președintelui rus „slăbește”, iar lupta pentru puterea de la Kremlin post-Putin este în curs de desfășurare, remarcă Timothy D. Snyder, istoric american specializat în istoria modernă a Europei Centrale și de Est.
Într-o serie de 28 postări pe twitter, autorul cărții „Drumul spre nelibertate” subliniază că „echilibrul care-l menține pe Putin la putere este pus în discuție de realitățile unui război imprevizibil și costisitor”.
„Putin s-a priceput să ne țină pe toți în ceață. Dar acum el însuși pare pierdut în ceața războiului”, a scris sâmbătă profesorul Snyder.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Comentariile profesorului american Timothy D. Snyder:
Acum auzim în mod regulat de la oameni în afară de Putin (de exemplu, fostul prim-ministru și președintele rus Dmitri Medvedev) despre semnificația războiului, consecințele catastrofale la care trebuie să se aștepte Ucraina și Vestul și așa mai departe. Acesta este un semn că Putin își pierde controlul.
De obicei, știrile unor astfel de declarații se concentrează pe conținutul lor. Este tentant să fii prins în propaganda rusă a fricii. Dar povestea reală este că oamenii, în afară de Putin, se simt acum autorizați să facă astfel de proclamații. Înainte de război, astfel de abordări erau întâlnite mai mai puțin.
Propaganda servește la câteva scopuri. La suprafață, arată loialitate față de Vladimir Putin. Într-un moment în care Rusia pierde, cea mai bună speranță pentru cei care vorbesc este să convingă Occidentul că Rusia este cumva de neoprit. Ceea ce nu este adevărat. La fel ca istoria SUA, istoria Rusiei este plină de înfrângeri în război.
În același timp, propaganda este o pregătire retorică pentru o luptă pentru putere după căderea lui Putin.
Cred că afirmațiile drastice ale personajelor politice importante din Rusia sunt o dovadă că ei cred că Rusia pierde acest război.
Nu sunt convins că Medvedev, care ani de zile a fost văzut ca o alternativa liberală a lui Putin, crede discursul antisemit, antipolonez și antioccidental pe care îl publică pe Telegram. El creează doar un profil care ar putea fi util mai târziu, la fel cum profilul lui de tehnocrat a fost odată util.
Un alt exemplu interesant este Ramzan Kadîrov, care conduce Cecenia de când l-a ajutat pe Putin să câștige cel de-al Doilea Război Cecen. Kadîrov comandă un fel de gardă personală înarmată care apare alături de armata rusă în războaiele sale străine.
În Ucraina, oamenii lui Kadîrov au aranjat lucrurile astfel încât să nu fi suferit foarte multe pierderi. Din perspectiva propriilor interese, acest lucru are sens. Ei sunt disponibili pentru o viitoare luptă pentru putere într-o Rusie post-Putin.
Kadîrov propune acum ca Rusia să pună în funcțiune sisteme de apărare aeriană în Cecenia. Justificarea lui este că Ucraina ar putea ataca Cecenia, ceea ce nu este credibil. Pare mai degrabă că se pregătește pentru o Rusie post-Putin, în care Cecenia și-ar revendica independența.
Un alt semn de slăbiciune pentru Putin este însăși armata rusă. Argumentul dacă Rusia câștigă sau pierde poate fi formulat în termeni militari.
Armata rusă este ea însăși o sursă a puterii politice a lui Putin. Pretenția eternei sale invincibilități este un element consistent al propriei propagande a lui Putin.
Rușii ar putea crede că Rusia câștigă războiul. Eu nu cred asta, pentru că acolo, în lumea reală, pe teritoriul ucrainean, armata rusă înregistrează pierderi.
Armata rusă înregistrează pierderi de echipamente și ofițeri, care îi amenință integritatea ca instituție, ca să nu mai vorbim de capacitatea de a-și îndeplini multe alte misiuni dincolo de Ucraina.
Sancțiunile occidentale (aplicate Rusiei) o afectează și mai mult. O armată de clasă mondială nu este una care merge la vânătoare în Teheran pentru drone. Dar aici este Rusia acum.
Putin ar putea supraviețui cu o armată care nu este puternică. Dar, la un moment dat, a nu fi puternic devine a nu arăta puternic.
Armata rusă a suferit pierderi însemnate în rândul bărbaților, ceea ce sugerează următorul semn al slăbiciunii lui Putin. Statul rus își poate mobiliza populația pentru război doar la nivelul emoțiilor, nu și prin mai multe trupuri (disponibile să lupte în război).
Regiunile ruse lucrează acum din greu pentru a găsi „voluntari” bine plătiți, care apoi sunt pregătiți insuficient și trimiși să moară (pe front).
Putin se teme clar că o mobilizare generală i-ar anula popularitatea și ar duce la căderea regimului său. Din acest punct de vedere cred că este slab.
Statul rus arată fascist la nivel de conducere, dar îi lipsește capacitatea fascistă de a duce un război total. A guvernat până acum prin demobilizarea populației sale, nu prin mobilizarea acesteia.
O veche glumă comunistă spunea „noi ne prefacem că muncim și ei se prefac că ne plătesc”. În Rusia de astăzi realitatea este ceva mai degrabă de genul „tu te prefaci că câștigi un război și noi ne prefacem că arătăm entuziasm”.
Putin are un sprijin slab pentru război și nu poate conta pe ruși ca aceștia să-și riște viața (pentru ambițiile sale).
Retorica dramatică de la televiziunea rusă și de pe canalele Telegram ale liderilor ruși indică lipsa consensului național despre război.
Atât timp cât toată lumea spune lucruri naționaliste, un anumit echilibru este păstrat. Dar asta înseamnă că toată lumea minte pe toată lumea.
Echilibrul care îl menține pe Putin la putere - stăpânirea rivalilor, sprijinul blând al populației, integritatea armatei – este contestat de realitățile unui război imprevizibil și costisitor. Putin s-a priceput să ne țină pe toți în ceață. Dar acum el însuși pare pierdut în ceața războiului.
Capcana prezentată lui Putin de rivali, de public, de armată rusă arată așa: Vom fi cu toții de acord cu tine că vom câștiga războiul și te vom învinovăți cu toții când îl vom pierde. Toate acestea sunt umbrite de emoție și frică. Dar aceasta este imaginea generală.
Nu este clar cum poate scăpa Putin, cu excepția declarării unei victorii.
Pariul lui Putin, ca întotdeauna, este că Occidentul va simți durerea mai repede decât o va simți el. Așa funcționează politica lui externă: generează pierderi pentru toată lumea, inclusiv pentru Rusia, în speranța că cealaltă parte va ceda prima.
Putin a părut un bun jucător de noroc în trecut. Un jucător bun, totuși, știe când să renunțe.
