Cancelarii lui Putin sau de ce iubește Germania gazul rusesc
Cu doar două luni înainte de alegerile federale din Germania, Angela Merkel, cancelarul aflat la final de mandat și de carieră politică, ignorând protestele puternice din Europa de Est, a încheiat un acord de referință pentru gazoductul Nord Stream 2 care va trece pe sub Marea Baltică și care va consolida influența politică a președintelui rus Vladimir Putin în regiune și asupra securității energetice a Europei, potrivit unei analize a Politico Europe.
În 2005, la începutul lunii septembrie, cancelarul german de la acea vreme, Gerhard Schröder, era pe punctul de a pierde puterea politică în fața unui fizician născut în estul Germaniei, pe nume Angela Merkel, după ce a găzduit o ceremonie la Berlin alături de președintele rus Vladimir Putin, care a presupus încheierea unui acord ce viza construirea unor conducte de gaze. Ulterior, acel acord a devenit cunoscut sub numele de „Nord Stream”. În lumea politicii germane, istoria are tendința să se repete, scriu jurnaliștii de la Politico, pentru că la aproape 16 ani distanță, Angela Merkel, aflată la final de mandat, a convenit alături de președintele american Joe Biden să continue ultima fază a proiectului Nord Stream 2, proiect energetic al cărui principal beneficiar este statul rus și implicit Vladimir Putin.
„Deşi mi-am reafirmat îngrijorarea cu privire la Nord Stream 2, cancelarul Merkel şi cu mine împărtăşim absolut convingerea că nu trebuie să lăsăm Rusia să utilizeze energia ca o armă pentru a-i constrânge sau ameninţa pe vecinii săi”, a declarat preşedintele SUA, într-o conferință de presă alături de Angela Merkel.
Linia de telefon Berlin-Moscova
Săptămâna trecută, cancelarul german Angela Merkel, după ce a terminat vizita oficială în SUA, l-a sunat pe 21 iulie pe Vladimir Putin. Potrivit unui comunicat dat publicității de Kremlin, cei doi lideri și-au exprimat satisfacția în legătură cu finalizarea „iminentă” a gazoductului Nord Stream 2.
„Președintele rus a lăudat loialitatea fermă a părții germane în ceea ce privește finalizarea acestui proiect pur comercial, care este conceput pentru a consolida securitatea energetică a Germaniei", se mai arată în comunicatul Kremlinului.
În timp ce proiectul gazoductului Nord Stream 2, care este aproape complet finalizat, se confruntă încă cu o puternică opoziție în Congresul SUA și în mare parte din UE, acordul politic dintre Merkel și Biden oferă proiectului suficient impuls pentru a se finaliza ultima parte a construcției.
Citește și: Livrările de gaze spre Europa prin Nord Stream 2 ar putea începe anul acesta
Asemenea conductei originale „Nord Stream", finalizată în 2011, gazoductul „Nord Stream 2", va livra gaz pe o distanță de 1.200 de kilometri pe sub Marea Baltică, începând chiar din afara orașului Sankt Petersburg și ajungând până pe coasta de nord a Germaniei.
Nord Stream 2 va permite dublarea capacităţii de transport a Nord Stream 1, până la aproximativ 110 miliarde de metri cubi de gaz pe an, astfel că o cantitate mai mare de gaze naturale ruseşti va ajunge direct în Germania prin Marea Baltică, ocolind rutele terestre din Ucraina.
Perspectiva care nu este contestată, cel puțin în afara Germaniei, constă în faptul că proiectul gazoductului Nord Stream 2 va spori atât dependența Germaniei, cât și a Europei de gazul rusesc. Berlinul a respins, însă, astfel de preocupări timp de ani de zile, argumentând mereu că nu contează dacă o moleculă de gaz rusesc sosește în Germania prin Ucraina sau pe sub Marea Baltică.
Cu toate acestea, diferența dintre conductele Nord Stream și infrastructura de gaze deja existentă, care trece prin Ucraina și are o capacitate teoretică de 160 miliarde de metri cubi pe an, este asemănătoare cu diferența dintre un cablu cu fibră optică și firul de cupru. După cinci decenii de utilizare, conducta ucraineană este atât de uzată încât analiștii susțin că ar fi necesară o reabilitare estimată la 6 miliarde de euro.
Prin comparație, conductele Nord Stream, care împreună au costat cel puțin 17,5 miliarde de euro, sunt de ultimă generație. În prezent, Gazprom, compania energetică deținută de statul rus, poate trimite gaze în Germania la un cost mai mic și cu mai puține probleme decât în trecut. De altfel, Gazprom a fost de acord să plătească până în 2024 taxele de tranzit prin Ucraina, care au totalizat aproximativ 2 miliarde de dolari anual în ultimii ani.
Industria germană iubește gazul rusesc
Anul viitor, Germania va opri ultimul său reactor nuclear și intenționează, de asemenea, să interzică producția de energie electrică pe cărbune până în 2038. Deși ponderea energiei regenerabile în mixul de energie electrică al Germaniei este în creștere, totalul nu depășește încă ponderea de 50% în mixul energetic național. Asta înseamnă că țara se confruntă cu o mare gaură de energie electrică și are nevoie de gaze naturale, care poluează mai puțin decât cărbunele, pentru a acoperi acest deficit. Gazul este, totodată, utilizat pentru a încălzi 45% din gospodăriile germane.
Olanda, care distribuie către Germania gaz într-o pondere de aproximativ 30% din totalul gazului german, gazele din Rusia și Norvegia reprezentând fiecare aproximativ o treime din aprovizionarea germană, intenționează să înceteze extracția de gaze până în 2030, făcând proiectele Nord Stream și mai importante pentru Germania.
Criticii proiectului Nord Stream 2 subliniază că există o mulțime de alte modalități prin care Germania poate obține gaze naturale:
- ruta estică, care trece prin Ucraina
- ruta sudică, care traversează Turcia
- ruta vestică, care presupune transportarea gazului natural lichid trimis pe nave din SUA
Cu toate acestea, în ochii guvernului federal de la Berlin, scriu jurnaliștii de la Politico, niciuna dintre aceste opțiuni nu promite simplitatea și fiabilitatea pe care o oferă gazoductul Nord Stream. Mai exact, Germania este dispusă să-și vulnerabilizeze relațiile cu aliați cheie precum Varșovia la Washington pentru a avea acces la gaz ieftin din Federația Rusă.
Cancelarii germani ai lui Vladimir Putin
S-a scris mult despre cum parți ale elitei germane au o atracție mistică față de Rusia, existând chiar și un termen pentru simpatizanții Rusiei: Russlandversteher. Însă, când vine vorba de fostul cancelar Schröder și actualul cancelar Merkel, sunt în joc și factori mai obișnuiți.
La câteva săptămâni după ce a părăsit postul de cancelar al Germaniei, în noiembrie 2005, Schröder a fost numit președinte al Nord Stream, un post cheie care i-a adus mulți bani în cont fostului politician german social-democrat. În ochii criticilor săi, Schröder și-a sacrificat reputația, acceptând să intre în serviciul lui Vladimir Putin.
Deși Polonia și Ucraina au protestat la acea vreme față de parteneriatul între fostul cancelar german și compania energetică controlată de președintele rus, restul țărilor din Vest încă îl considerau pe Vladimir Putin un potențial partener la momentul anului 2005. Însă, cu timpul, opoziția față de acțiunile Moscovei a crescut, mai ales după război împotriva Georgiei, anexarea ilegală a Crimeii și declarațiile Kremlinului referitoare la faptul că SUA că a încercat să intimideze Rusia prin forța reprezentată de NATO.
Pentru societatea din Germania, proiectul Nord Stream nu a reprezentat o controversă. Mutarea lui Gerhard Schröder în serviciul lui Putin la doar câteva săptămâni după ce a părăsit funcția de șef al guvernului federal de la Berlin a ridicat anumite semne de întrebare, însă Rusia nu era privită pe atunci ca o amenințare, pentru că timp de decenii, în timpul Războiului Rece, Germania cumpărase gaz rusesc, adesea împotriva obiecțiilor SUA.
Motivația Angelei Merkel pentru susținerea proiectelor Nord Stream este mai complicată și înțelegerea acesteia necesită o privire înapoi în 2011, notează Politico.
În acel an, în urma dezastrului nuclear japonez de la Fukushima, Angela Merkel a decis să anuleze decizia sa anterioară de prelungire a duratei de viață a reactoarelor nucleare din Germania. Germania se afla în mijlocul așa-numitului plan Energiewende, care presupunea tranziția către o aprovizionare cu energie cu emisii reduse de carbon, ecologică, fiabilă și accesibilă, iar mulți experți au susținut la acea vreme că țara are nevoie de energie nucleară pentru o perioadă mai lungă, în timp ce se pune accentul pe creșterea producției de energie eoliană și solară.
Cu toate acestea, germanii au fost atât de șocați de accidentul nuclear de la Fukushima, încât cancelarul Angela Merkel a acceptat rapid să revină la un plan adoptat inițial în anul 2000, pe vremea când Gerhard Schröder guverna alături de Partidul Verzilor. Planul presupunea oprirea ultimului reactor nuclear al Germaniei în 2022. La acea vreme, energia nucleară reprezenta aproximativ o cincime din producția de energie electrică a Germaniei.
Anularea prelungirii a dus la o lipsă de opțiuni de energie în privința prețurilor accesibile pentru industria germană. Având în vedere că eliminarea treptată a energiei nucleare este aproape completă, iar cărbunele a devenit din ce în ce mai neatractiv din cauza unei creșteri a prețului carbonului, costurile energiei electrice pentru industria din Germania, deja printre cele mai scumpe din lume, au ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu.
„Dacă Vladimir Putin beneficiază, așa să fie”
„Electricitatea trebuie să devină mai ieftină în Germania, astfel încât companiile noastre să poată concura la nivel internațional”, a declarat ministrul finanțelor Olaf Scholz, candidatul social-democraților la poziția de cancelar în alegerile din 26 septembrie 2021, într-un discurs de luna trecută.
Parteneriatul între Angela Merkel și Vladimir Putin rămâne în continuare unul deschis și viu, deși cei doi lideri au avut poziții diferite în mod repetat de-a lungul anilor pe mai multe subiecte internaționale, din cauza comportamentului geopolitic al Rusiei. Cu toate acestea, Angela Merkel este clar convinsă că gazul rusesc este esențial pentru a satisface nevoile energetice ale Germaniei, scriu jurnaliștii de la Politico.
Într-adevăr, singura explicație credibilă a disponibilității cancelarului Merkel de a pune în joc relația solidă a Berlinului cu Washingtonul pentru acest proiect constă în faptul că șefa guvernului federal al Germaniei consideră gazoductul Nord Stream 2 de o importanță strategică vitală.
Săptămâna trecută, Angela Merkel a fost întrebată de un jurnalist dacă regretă decizia pe care a luat-o în legătură cu renunțarea Germaniei la energia nucleară. Cancelarul Merkel a precizat că nu are regrete, dar a adăugat că, ca urmare a acestei acțiuni, Germania va trebui să se bazeze pe gaz în viitorul apropiat.
„Nu putem, așa cum au cerut unii, să oprim producția de energia nucleară și producția de energie pe bază de cărbune, iar apoi să renunțăm la gazele naturale cât mai repede posibil. Asta nu va fi posibil”, a declarat Angela Merkel.
Editor : Marco Badea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
