Bătuți în duș, cu unghiile smulse. Mărturiile celor șapte singalezi folosiți ca sclavi de ocupanții ruși în Ucraina

Eliberarea orașului Izium în urma contraofensivei ucrainene a scos la lumină atrocitățile comise de ocupanții ruși. Printre relatările care au apărut în ultimul timp se numără și cea a unui grup de singalezi care au fost capturați de forțele ruse atunci când au cucerit regiunea și puși să muncească cu forța, scrie BBC.

„Credeam că nu o să mai scăpăm niciodată cu viață”, a spus Dilujan Paththinajakan, unul dintre cei șapte singalezi capturați de forțele ruse în luna mai.

Grupul tocmai ce se încumetaseră să plece din casele în care trăiau în Kupiansk pentru a se refugia în zonele ceva mai sigure din Harkov, la aproximativ 120 de kilometri depărtare, când, la primul punct de control, au fost opriți de soldații ruși și arestați.

Cele șapte persoane din Sri Lanka, șase bărbați și o femeie, au fost legați la ochi, la mâini și duși la o fabrică de mașini-unelte din orașul Vovciansk, în apropiere de granița cu Rusia. Acesta a fost începutul celor patru luni de coșmar în care prizonierii singalezi au îndurat abuzurile ocupanților care i-au supus la muncă forțată și i-au torturat.

Grupul a venit din Sri Lanka pentru a-și găsi locuri de muncă sau pentru a studia. După ce au devenit prizonierii rușilor, singalezii s-au văzut nevoiți să supraviețuiască cu foarte puțină hrană și având voie să folosească toaleta doar o dată pe zi pentru două minute. Din când în când li se permitea să facă duș, dar tot pentru cel mult două minute.

„Obișnuiau să ne bată când mergeam să facem duș”

Bărbații, aproape toți cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, au fost ținuți în aceeași cameră. Mary Edit Uthajkumar, femeia în vârstă de 50 de ani, a fost ținută separat.

„Ne-au închis într-o cameră”, a povestit Mary. „Obișnuiau să ne bată când mergeam să facem duș. Nici măcar nu mă lăsau să mă întâlnesc cu ceilalți [din grup]. Am rămas închiși înăuntru timp de trei luni de zile.”

Mary, care a suferit deja arsuri grave în urma exploziei unei mașini-capcană în Sri Lanka, are probleme cu inima, dar nu a primit medicamente.

În ciuda abuzurilor, Mary a spus că cel mai mult a avut de suferit de pe urma izolării. „Fiind singură, eram foarte stresată. Mi-au spus că am probleme de sănătate mentală și mi-au dat niște pastile, dar nu le-am luat.”

Compatrioții lui Mary au rămas cu și mai multe semne ale calvarului pe care l-au îndurat în captivitate: unul dintre bărbați s-a descălțat pentru a le arăta jurnaliștilor unghiile de la picioare care îi fuseseră smulse cu un clește.

Grupul a vorbit despre bătăile pe care le primeau fără vreun motiv anume din partea soldaților ruși care se îmbătau și îi atacau. „M-au lovit în corp de mai multe ori cu armele lor”, a spus Thinesh Gogenthiran. „Unul dintre ei mi-a dat un pumn în stomac și m-a durut două zile. Apoi mi-a cerut bani.”

„Am fost foarte supărați și triști – plângeam în fiecare zi”, a povestit și Dilukshan Robertclive. „Singurele lucruri care ne-au ținut în viață au fost rugăciunile... și amintirile cu familia”.

Atrocitățile forțelor de ocupație din Harkov ies la lumină: gropi comune și camere de tortură

Rusia a negat că ar ținti civilii din Ucraina sau că ar comite crime de război, dar povestea srilankezilor nu este singurul caz în care ocupanții ruși au comis atrocități împotriva populației civile.

Autoritățile ucrainene au descoperit o nouă groapă comună într-o pădure de lângă Izium, unde au găsit mai multe cadavre care prezentau urme de tortură. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a spus că „mai mult de 10 camere de tortură au fost deja descoperite în zonele eliberate din Harkov, în diferite orașe și localități”.

Grupul din Sri Lanka și-a redobândit libertatea atunci când armata Ucrainei a început să recâștige teritoriile din estul țării în urma contraofensivei fulgerătoare de luna aceasta, eliberând inclusiv orașul Vovciansk.

Singalezii au pornit din nou înspre Harkov, dar fără telefoane nu au avut cum să își contacteze familiile. Norocul le-a surâs, în sfârșit, atunci când cineva i-a observat mergând pe drum și a sunat la poliție. Un ofițer le-a oferit telefonul său.

În momentul în care soția și fiica lui Ainkaranathan Ganesamoorthi au apărut pe ecranul telefonului, bărbatul a izbucnit în plâns. Ceilalți au avut și ei ocazia să își sune membrii familiei, niciunul neputând să își stăpânească lacrimile.

Grupul a fost dus la Harkov, acolo unde au primit îngrijiri medicale și haine noi și au fost cazați într-un centru de reabilitare. „Acum sunt foarte, foarte fericit”, a spus Dilukshan cu zâmbetul pe buze.

Editor : Raul Nețoiu