ANALIZĂ. Situația încurcată în care SUA ar putea rămâne fără aliați în problema nord-coreeană

Un nod gordian pare a dicta peste problema nord-coreeană, aducând la aceeași masă mai multe interese care, din anumite perspective, se dovedesc a fi antagonice. Concluzia se desprinde dintr-o analiză publicată de expertul James L. Shapiro în „Geopolitical Futures”.

Conflictul dintre Phenian și Washington nu turează într-un vid, ci implică direct China, Japonia și Coreea de Sud, fiecare dintre aceste țări având însă „idei diferite despre modul în care criza s-ar putea desfășura în mod ideal”, scrie analistul american.

Această stare de fapt sparge într-un mozaic de abordări fondul problemei.

Coreea de Sud trebuie, mai presus de orice, să pătreze în siguranță Seulul. „Nu poate permite ca un alt război coreean să izbucnească”, notează Shapiro. De cealaltă parte, Washingtonul trebuie, mai presus de orice, să împiedice Coreea de Nord să producă o armă nucleară care ar putea ajunge în SUA – „lucru care ar fi posibil numai printr-un atac”. Numai că Statele Unite nu își vor putea îndeplini acest imperativ prin forță și „fără a-i refuza Coreei de Sud propriul imperativ”. La urma urmei, „artileria din Coreea de Nord este îndreptată spre Seul, nu spre San Francisco”.

De aici ar putea decurge următoarea situație: „Interesele SUA depășesc Coreea de Sud. Lăsând alianțele deoparte, Washingtonul atacă de unul singur Coreea de Nord, iar Coreea de Sud se alătură. Sigur, Coreea de Sud ar putea câștiga ceva timp prin epuizarea soluțiilor diplomatice, dar până la urmă va face ceea ce dorește SUA. Dar dacă ne înșelăm? Dacă un atac din partea SUA se bazează pe implicarea sud-coreeană? Dacă SUA nu pot ataca fără participarea Seulului?”.

În acest caz, Stele Unite se vor vedea nevoite să accepte Coreea de Nord ca putere nucleară.

Pasul următor? Phenianul va încerca să obțină timpul necesar pentru a-și dezvolta arma nucleară ca să își pună în aplicare visul îndelung râvnit: unificarea Peninsulei Coreene sub conducerea sa. „Acest lucru nu se va face rapid sau prin forță. În schimb, Phenianul și-ar folosi noua securitate pentru a pune presiune asupra Sudului ca să renunțe la tratatul de apărare încheiat cu SUA și pentru a scoate trupele americane din Peninsulă”, este de părere James L. Shapiro.

Un asemenea scenariu ar declanșa o reacție în lanț în Asia de Est. Balanța puterii deținută de SUA își va pierde credibilitatea garanțiilor de securitate, „forțând țări precum Japonia să își reconsidere termenii alianței” cu Washingtonul.

Dacă Japonia nu se va mai putea bizui pe Statele Unite, cel mai probail că Tokyo va decide să „revină la propriile capacități militare ofensive (ceva ce deja are în vedere)”.

Imediat, China va încerca să capitalizeze acest context, profitând de frâiele americane slăbite de pe flancul asiatic. Guvernul de la Beijing, subliniază expertul, va căuta să își sporească poziția, în special printre aliații din zonă ai Statelor Unite, Indonezia și Filipine. De asemenea, China dorește ca „trupele americane să părăsească Coreea de Sud”. Totuși, o asemenea perspectivă, oricât de mult ar fi pe placul Beijingului, vine la pachet cu un risc semnificativ. O Peninsulă Coreeană unificată, sub conducerea dictaturii dinastice a lui Kim Jong-un, poate „amenința securitatea Chinei” și s-ar putea transforma într-o „amenințare pe termen lung” dacă, din contră, va intra „sub controlul Seulului”.

Spre deosebire de invadarea unui aliat, o amenințare nucleară nu este ceva față de care „publicul american să ceară cu ușurință un răspuns”.

„Din moment ce nu există o Uniune Sovietică, înseamnă că mizele sunt oarecum mai mici. Mai degrabă decât să se ducă la război, Washingtonul ar putea decide să-și dubleze strategia maritimă de dominare a Pacificului și să ofere sprijin, cu întreaga putere americană, aliaților de care are nevoie pentru a face acest lucru. Refuzul Coreei de Sud de a porni un război oferă credibilitate acestei teorii”, mai spune analistul american.

Citește și: Propunerea de nerefuzat pe care SUA ar putea-o face Phenianului pentru a renunța la programul nuclear