Ambasadorul Bulgariei la București: Nu e normal ca pe o distanţă de 400 de km de Dunăre, doi membri UE şi NATO să aibă doar două poduri
Cunoaşte-ţi vecinii ca pe tine însuţi, aşa am putea parafraza un vechi îndemn. Regiunea geografică în care ne aflăm este cel mai greu încercată de războiul pe care ruşii l-au început în Ucraina. Dar o astfel de situaţie trebuie exploatată la maximum de toate statele care au aceleaşi valori şi, de multe ori, şi aceleaşi probleme. Atenţia la cei din jur a crescut din cauza războiului din Ucraina şi este deci momentul perfect să dezvoltăm proiecte comune cu vecinii, mai ales că planurile sunt destul de simplu de pus în practică. Radko Vlaikov, ambasadorul Bulgariei, ne-a invitat să trecem graniţa prin punctul de frontieră Giurgiu-Ruse să observăm o chestiune problematică pe care o au ţările noastre, şi să discutăm despre soluţii.
Timpul se măsoară altfel în vamă
O zi obişnuită de vară în punctul de trecere al frontierei româno-bulgare dintre Giurgiu şi Ruse. Coada de camioane care aşteaptă să fie vămuite se întinde pe câţiva kilometri şi ocupă practic o bandă de circulaţie. Dacă şoferii de profesie trebuie să aştepte resemnaţi la rând, cei norocoşi, conducătorii de autoturisme, trec repede spre vamă şi din fericire, nu aşteaptă prea mult. Azi.
Alexandra Găvan, comisar de poliţie: Din punct de vedere al atribuțiilor Poliției de Frontieră Române, deja s-au luat toate măsurile care erau în competența instituției noastre, astfel încât, în măsura posibilităților, pentru că există și acest număr foarte mare de turiști pe timpul verii, dar sunt prioritari, bineînțeles, și şoferii de autocamioane, sunt suplimentate artere, sunt artere dedicate pentru ei și colegii noștri, colegii mei români, împreună cu omologii bulgari, efectuează controlul în comun, ceea ce înseamnă o singură oprire pentru pentru șoferul de autocamion, inclusiv pentru turist, astfel încât încercăm să scurtăm cât mai mult timpul de așteptare în punctul de frontieră.
Giurgiu-Ruse, ore inutile de aşteptare
Aceeaşi vamă, altă zi de vară şi un accident nefericit care blochează accesul. De data aceasta, toată lumea este oprită şi nimeni nu poate să estimeze cât va dura. Acest timp se calculează în ore din viaţă pierdute în aşteptare fără termen limită. Iar acest preţ este plătit de fiecare persoană care trece prin punctul de frontieră Giurgiu-Ruse.
Dimitar Chorbadzhiev, director poliţia de frontieră Ruse: Frontiera este foarte lungă, 610 km, punctele sunt opt și încă două, care sunt o cale (n.r un singur sens), asta înseamnă zece. Nu ajung, trebuie să fie mai multe. Punctul Ruse-Giurgiu este cel mai mare dintre toate şi traficul este cel mare trafic pentru autoturisme și trafic pentru camioane.
Oportunităţi în vreme de război
Oricât de cinic poate să sune, războiul început de ruşi în Ucraina nu face decât să apropie ţările care erau aliate deja. În cazul vecinilor, problemele pe care le provoacă războiul devin comune şi ca atare, şi rezolvările găsite tot împreună sunt mai eficiente. Am trecut împreună cu ambasadorul Bulgariei la Bucureşti prin vama Giurgiu-Ruse. Am văzut situaţia de pe teren, veche de altfel, şi am discutat despre soluţii care pot îmbunătăţi traficul, dar mai mult, ne ajută să ne cunoaştem mai bine vecinii. Aşa am aflat de pildă că este un feribot funcţional care poate traversa Dunărea din momentul în care partea română semnează partea ei de acord, dar şi că sunt discuţii despre construirea unui pod în plus între noi şi Bulgaria.
Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Radko Vlaikov, ambasadorul Bulgariei în România, bine aţi venit la ediția specială Pașaport diplomatic filmată la Ruse, în Bulgaria.
Radko Vlaikov, ambasadorul Bulgariei în România: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.
Infrastructură învechită într-o Europă modernă
Cristina Cileacu: Domnule ambasador, am venit la Ruse cu un scop, am vrut să vedem o problemă comună pe care o au țările noastre, traficul la trecerea frontierei Giurgiu-Ruse. Așa cum am spus, este o problemă comună pentru țările noastre. Și pe lângă asta, avem doar două poduri (n.r. care ne leagă), unul este Podului Prieteniei din apropiere, iar celălalt este Calafat-Vidin. Este suficient pentru două țări care au intrat împreună, în 2007, în Uniunea Europeană?
Radko Vlaiko: În primul rând, sunt pe deplin de acord și nu este normal pe o distanţă de aproximativ 400 de kilometri de Dunăre, doi membri UE şi NATO să aibă doar două poduri. Primul pe care l-ai menționat are 70 de ani, a fost construit în altă situație, a fost construit din cauza interesului sovietic de a veni prin România, în Bulgaria, în cazul în care s-ar fi putut întâmpla ceva. Al doilea a fost construit în 2013, dar am început negocierile pentru aceasta în '96-'97, în timpul războiului din fosta Iugoslavie și sensul acestui pod, la acea vreme, era să depășim niște probleme curente din fosta Iugoslavie. Acum suntem într-o situație similară, avem război în Ucraina. De aceea pentru noi este foarte important pentru partea noastră, nu mă gândesc doar la România și Bulgaria, ci la NATO și la UE, este foarte important să avem un nou pod strategic pentru căile ferate, pentru transportul auto. Acest lucru este atât de important acum și sper că politicienii înțeleg foarte bine importanța acestui proiect și lucrează din greu la acest lucru. Sper că acest lucru va fi înţeles.
Bulgaria lucreaza la asta, înţelegem deja că şi România, și sper că lucrul se va termina curând. Vreau să spun, de asemenea, că este important nu doar din cauza problemelor strategice, cum ar fi războiul şi altele, este foarte important pentru afaceri, în primul rând şi în al doilea, pentru turism. Am fost împreună acum la punctul de control al frontierei şi am văzut situaţia. Poliţia de frontieră trebuie să păstreze echilibrul între afaceri, camioane şi numarul de persoane care merg în scop turistic în România, Bulgaria, Grecia, Turcia etc.. Acest lucru este foarte, foarte dificil. Cum să păstrezi acest echilibru pentru ca toată lumea să fie mulțumită? De anul trecut, exact un an, un an şi trei luni de când a început războiul din Ucraina, creșterea traficului camioanelor este mai mare de 30%. Vă puteți imagina, înainte de război era deja o situație delicată, dificilă. Și acum avem cu 30% mai multe camioane.
Oamenii, şi sunt foarte fericit că turiştii români sunt pe primul loc în rândul turiştilor străini din Bulgaria, mulți dintre ei merg şi în Grecia și Turcia, bulgarii sunt pe primul loc printre turiștii străini din România și înțelegem că vor să meargă, să călătorească, să comunice. Cred că vorbind despre frontiera Ruse-Giurgiu este foarte important și ar fi foarte rapid, aș spune, ca în aceste zile să avem, din nou, feribotul, pentru că acest feribot poate acoperi 25% din traficul camioanelor și putem veni cu 25% mai puține camioane pe pod. Putem ajunge la situația dinaintea războiului. Acest lucru este foarte important. Și contez că prietenii, colegii și partenerii noștri români să facă tot posibilul să avem acest feribot cât mai curând posibil.
Ţări vecine, soluţii comune
Cristina Cileacu: De obicei când vine vorba de cooperarea româno-bulgară în domeniul infrastructurii, partea noastră spune întotdeauna că din cauza Bulgariei nu rezolvăm problema. Nu pot decât să îmi imaginez că de partea bulgară este aceeași situație. În ansamblu, cu războiul la granițele noastre, după cum ați spus, Comisia Europeană sprijină de fapt țările noastre să construiască cel puțin un pod nou, deoarece avem doar două poduri pare că Dunărea ne desparte, în loc să ne unească. Acum că Bulgaria are un nou guvern, avem și, să zicem, stabilitate în România din punct de vedere politic, se va mișca ceva?
Radko Vlaiko: În primul rând, permiteți-mi să spun, Comisia Europeană, NATO, aliații și partenerii noștri susțin pe deplin conectivitatea dintre Bulgaria și România. Iar acest pod nou între Ruse şi Giurgiu este doar unul dintre podurile posibile în viitor. Dar să ne concentrăm asupra acestui lucru, pentru că este într-adevăr foarte important din diferite motive. Am început negocierile, sunt de un an și patru-cinci luni ambasador în România, și lucrez foarte mult cu autoritățile bulgare și cu autoritățile române pe această temă. La început, ideea a fost să lucrăm la cinci poduri, ceea ce în acest moment probabil că nu este realist, să lucrăm în același timp pentru toate cele cinci. Ne putem concentra pe unul acum şi vom semna acordul pentru restul de patru. Aș spune că noul guvern român, după rotația din guvernul român și noul guvern bulgar, după alegerile din 2 aprilie, au fost alese în aceeași perioadă, la o diferenţă de 5-10 zile. Ce a fost foarte interesant este că practic avem noi guverne în ambele țări, voința politică există în general.
Prima vizită în străinătate a prim-ministrului nostru, excluzând, desigur, summitul de la Vilnius și întâlnirile de la Bruxelles, prima întâlnire bilaterală fost în România. Pot spune ceva care este foarte important pentru mine că, în calitate de ambasador, sunt foarte, foarte mulțumit de acest lucru. Ministrul Mediului, în a doua zi după ce a fost numit noul ministru român și la o săptămână după numirea ministrului bulgar al mediului, au început să vorbească la telefon și au început imediat să lucreze împreună la problemele care vin după explozia barajului Kahovka (n.r. din Ucraina) și la pericolul pentru situația din Marea Neagră, pentru apă, aer etc. A fost un exemplu excelent de cooperare în acest sens, cum să gestionăm problema, iar acum avem schimburi zilnice de date între experți din Bulgaria, 12 puncte în Bulgaria pentru aer și apă și 12 puncte în România, se fac schimburi și astfel putem vedea un teritoriu foarte mare din Marea Neagră, cum este situația reală. Pentru că sunt oamenii care locuiesc acolo și este important şi pentru turismul din România și Bulgaria. Continuăm şi munca noastră de schimb de informații, pentru a avea poziții comune cu privire la Schengen. Și acest lucru este foarte important și aș spune că s-au stabilit imediat relații excelente între miniștrii afacerilor externe, ambele doamne se știu de la Bruxelles, au lucrat împreună la Bruxelles. Ceva, de asemenea, foarte concret și important miniștri ai energiei. Sunt foarte, foarte mulțumit de relațiile noastre în domeniul energetic, pentru că sunt proiecte mari, dar în general, conectivitatea dintre noi este foarte importantă.
Voinţa politică este zero fără acţiune
Cristina Cileacu: Înțeleg, guvernele sunt noi, să spunem că în cazul nostru este doar o rotație, în cazul dumneavoastră este o problemă mai complicată, dar cel puțin aveți un guvern. Dar se vor face pași concreți? Pentru că cred că populația de ambele părţi este sătulă să audă că avem relații excelente cu toată lumea, până trecem granița și aflăm că trebuie să așteptăm ore întregi...
Radko Vlaiko: Aveţi absolut dreptate, dar pot să vă spun că văd un nou spirit politic în relațiile noastre, nu sunt doar cuvinte, este ceva foarte concret. Mulți miniștri aici, în România și în Bulgaria, sunt tehnocrați. Nu sunt politicieni. Înțeleg sensul muncii concrete și al acordurilor concrete. De aceea eu sunt optimist-realist că acești miniştri tehnocrați își vor face treaba în cel mai bun mod. Și împreună cu experții, împreună cu diplomația ambelor țări, eforturile noastre și ele foarte importante și o voi menţiona şi pe dna ambasador Brânduşa Predescu, colega mea, ambasadorul României la Sofia. Noi forţăm guvernele noastre, atât Bulgaria, cât şi România, să fie realizaţi aceşti paşi concreţi. Sunt pe deplin de acord cu dvs că oamenii doresc ceva concret şi nu doar o declaraţie politică, dar, cum am spus, avem un fel de spirit politic nou, care este concret şi toate aceste eforturi să fie concrete. Și sunt sigur că, vorbind despre graniţe, vom vedea că lucrurile se mişcă.
Desigur, văd ca cea mai bună soluție este ca ambele ţări să fie în Schengen. Să sperăm că câteva săptămâni din momentul când facem această înregistrare, problema va trebui rezolvată. În al doilea rând, trebuie să lucrăm cu adevărat la această conectivitate și vorbind despre Ruse-Giurgiu, acest feribot nu este o problemă atât de dificilă, aceasta nu este o problemă atât de complicată. Feribotul este gata de lucru. Este doar o semnătură.
Cristina Cileacu: Cine nu semnează?
Radko Vlaiko: Avem un acord din 29 aprilie anul trecut, a fost semnat acordul pentru acest feribot. Mai lipseşte o singură semnătură din partea guvernului român...
Cristina Cileacu: ca să funcţioneze.
Radko Vlaiko: ca să funcţioneze.
Schengen, un vis pentru România şi Bulgaria
Cristina Cileacu: La un moment dat, ministrul dvs de interne a avut o declarație în care spunea că crede că țările noastre vor fi în Schengen în octombrie anul acesta. Am filmat acest interviu în august și recent ministrul de interne din Austria a spus că în niciun caz acest lucru nu va deveni realitate. Cum este sentimentul în Bulgaria, pentru că în România a fost o mare dezamăgire la nivelul oamenilor din cauză că nu ni s-a permis să devenim membru al Schengen. Cum este situația aici?
Radko Vlaiko: Vorbind despre Austria, pot să vă spun că viaţa politică este acum foarte dinamică şi toate aceste declaraţii pot fi schimbate foarte repede. La ce mă gândesc? Ştiu că avem multe eforturi bilaterale, România cu Austria, Bulgaria cu Austria, pentru a convinge cu adevărat Austria că problema, care pentru ei este cea a migranților și nu este una legată de Bulgaria și România. Aceasta este o problemă cu alte surse pentru migranți. Sper și cred cu tărie că toate aceste eforturi politice, poziția Comisiei Europene, poziția Parlamentului European, în cele din urmă vor avea o anumită influență asupra poziției Austriei.
De aceea sunt, de asemenea, dezamăgit de această poziție a Austriei, dar, în același timp, mă aștept la o schimbare. Cred că obiecțiile Tărilor de Jos vor fi deja rezolvate. Da, pentru că aceste legi pe care parlamentul nostru trebuia să le adopte au fost deja adoptate. Și sper că, împreună cu partenerii și colegii mei români, cu colegii și politicienii bulgari, sperăm că acest lucru este realist în timpul președinției spaniole (n.r. a UE) și asta înseamnă să avem în vedere momentul Consiliului JAI, la sfârșitul lunii octombrie, pentru a fi luată o decizie pozitivă.
Dacă vorbim despre dezamăgirea poporului, da, sunt pe deplin de acord cu acest lucru. Este dezamăgirea oamenilor obişnuiţi, este o dezamăgire din partea politicienilor, pentru că politicienii nu au venit cu rezultatul pe care ar fi normal să-l avem, ţări precum Austria şi Ţările de Jos să recunoască rata noastră de succes. România și Bulgaria îndeplinesc cerințele tehnice Schengen, ambele țări, din 2011. După aceea, totul este a fost o decizie politică pentru noi. Acest lucru nu este corect. Acest lucru nu este corect pentru că atât România, cât și Bulgaria, suntem parteneri loiali, vorbesc la nivelul UE, şi la nivel NATO, dar este o altă discuţie. Dacă vorbim despre UE, despre Schengen, suntem parteneri foarte loiali şi să avem o astfel de relație, nu aș spune că este corect.
Cristina Cileacu: Dle ambasador, dacă vorbim despre Rusia, Bulgaria are partea ei de cetățeni pro-ruși. Este istoria comună pe care aţi avut-o. Din nou, președintele dvs. este mai degrabă pro-rus. Dar, pe de altă parte, am avut guvernele, și nu numai actualul guvern, ci şi cel anterior, care au sprijinit efectiv Ucraina. Care este linia țării acum, în ceea ce privește războiul din Ucraina, pentru că așa cum ați spus, într-adevăr, încep să apară aceste fisuri la nivelul membrilor Uniunii Europene și NATO că poate nu ar trebui să ajutăm Ucraina la fel de mult.
Radko Vlaiko: Dacă vorbim despre poporul pro-rus din Bulgaria care ar fi mai numeros decât cel euro-atlantic, vă dau un exemplu foarte simplu. După începerea războiului din Ucraina, am avut de trei ori alegeri parlamentare. La toate aceste alegeri parlamentare libere, rezultatul a fost unul şi acelaşi: am avut și avem acum în parlament și în guvern o majoritate constituțională euro-atlantică foarte puternică, constituţională. Asta înseamnă că societatea bulgară preferă să aibă politicieni euro-atlantici decât politicieni pro-ruși. Acest lucru este foarte important de spus și vedem acest lucru în rezultatele alegerilor.
Dar, cel mai important, linia pe care o urmăm este să fim membri puternici ai NATO și UE și vorbind despre Ucraina, să acordăm sprijinul nostru deplin partenerilor și aliaților noștri. Și facem asta consecvent, foarte concret. Trebuie să fim uniți în războiul împotriva războiului hibrid rusesc şi oamenii înțeleg care este situația reală, adevărul, și asta vorbește despre "orientarea pro-rusă" a Bulgariei. Nu este așa. După cum puteți vedea foarte des. Dacă poporul bulgar ar fi pro-rus, nu ar fi majoritaritate de 75% în parlament.
Marea Neagră, breşă de securitate
Cristina Cileacu: Vorbind despre Marea Neagră, pentru că menţionaţi cooperarea comună la nivel bilateral şi în cadrul NATO, în cazul României, am avut deja câteva bombe care au căzut nu departe de Tulcea, Izmail este o zonă destul de aproape de România și a fost atacată de ruși. Vă așteptați la același tip de reacții din partea Rusiei în cazul litoralului bulgar al Mării Negre?
Radko Vlaiko: Slavă Domnului că nu au murit oameni, că nu au fost consecinţe pe teritoriul României, cu excepţia unei bărci. Dar să spunem că geografic voi sunteți mai aproape (n.r. de Ucraina). Noi suntem după România, la Marea Neagră. De aceea, România este cumva în prima linie. Sper că toate eforturile țărilor NATO aici, în Marea Neagră, precum și toate măsurile care vor fi luate, nu vor permite rușilor să își facă jocurile în Marea Neagră. România și Bulgaria vom face tot posibilul pentru ca grânele ucrainene să meargă pe mare, să treacă prin teritoriile noastre, ca să fie exportate în țările care au nevoie. Îngrijorarea noastră este mare, nu doar pentru că România și Bulgaria sunt la Marea Neagră, ci și pentru că în mod tradițional, Marea Neagră este o astfel de zonă, o astfel de regiune care poate fi foarte periculoasă pentru întreaga Europă și pentru întreaga lume.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
