Una dintre femeile soldat care a apărat Azovstal și apoi a fost prizoniera rușilor în închisoarea Olenivka din Donețk a povestit pentru The Guardian calvarul prin care a trecut timp de cinci luni. Ea este una dintre femeile eliberate în schimbul de prizonieri de săptămâna trecută.
După cinci luni petrecute în cea mai cunoscută închisoare din Ucraina ocupată, Alina Panina, în vârstă de 25 de ani, s-a trezit, fără explicații, pe malul unui râu, alături de alte 107 prizoniere de război. Lăsa în spate lupta din timpul asediului asupra oțelăriei Azovstal, capitularea ulterioară și apoi perioada de captivitate în închisoarea Olenivka din Donețk. Acolo a fost martoră la explozia care a ucis 53 de prizonieri bărbați, o explozie despre care Kievul spunea că a fost provocată de Moscova pentru a reduce la tăcere victimele torturii.
Panina este sergent în poliția de frontieră a Ucrainei. Luni de zile a stat împreună cu alte 28 de femei într-o celulă pentru patru.
Niciuna nu știa de ce fuseseră aduse pe malul apei. "Nu ni s-a spus nimic", a spus ea. Dar apoi au primit ordinul de a trece râul. Femeile au trecut tăcute podul din Kam'yans'ke, un mic sat care se află pe linia frontului. Nu știau dacă sunt în siguranță sau ce urma să li se întâmple, a povestit Panina.
Apoi, a fost bucurie imensă, a spus ea: "Când ne-am văzut soldații, unele fete nu și-au putut reține emoțiile. Au strigat: glorie Ucrainei! Unele fete au început să cânte imnul național al Ucrainei. Unele fete nu și-au mai putut reține lacrimile și plângeau. Au căzut în genunchi pe pământ."
În timp ce cântau și lacrimile le curgeau pe obraji, prizonierii ruși stăteau stânjeniți alături, așteptând schimbul de prizonieri. "M-am uitat direct spre ei, dar nu m-au privit în ochi. Le era jenă să ne privească, s-au uitat în pământ", a spus tânăra ucraineană.
Acum, ea este într-un spital militar unde se recuperează după suferința prin care a trecut. În ultimele zile a fost vizitată de familie.
Alina Panina a vorbit pentru The Guardian despre momentul în care rușii au intrat în Mariupol. A văzut cum orașul s-a prăbușit sub asediul necontenit.
"Rușii erau la o distanță de 20 de metri de noi. I-am văzut pe ruși cu ochii mei și ei m-au văzut", și-a amintit tânăra momentul în care a primit ordin ca apărarea ucraineană să se retragă în uzina Azovstal.
Uzina a devenit noua casă a tinerei. A stat într-un buncăr alături de alți 70 de polițiști de frontieră, inclusiv cu două femei. "A fost înfricoșător. Buncărul se afla la 100 de metri de mare, într-o zonă deschisă, fără construcții metalice care să-l protejeze”, a spus ea.
Alina Panina și-a amintit ziua de 12 aprilie, când Azovstal a început să fie bombardat intens, iar buncărul a fost distrus. "Cred că cel puțin 10 din cei 70 de oameni din buncărul nostru au murit", a povestit ea.
La începutul lunii mai a fost încheiat un acord pentru evacuarea civililor.
"Comandantul nostru a venit la noi și a spus că predarea este singura soluție pentru de a ne salva viețile. El a spus: „Vom organiza o listă. Primele 20 de persoane dintre soldații răniți și apoi alte 20 de persoane. Eram în al doilea grup", a spus ea.
La 10 dimineața, în 17 mai, Panina a ieșit din Azovstal, pentru a se preda. "A fost terifiant pentru că am ieșit fără arme sau veste antiglonț. Am mers 5 km de la buncăr până la soldații ruși. Totul era distrus, vedeam rachete rămase neexplodate", și-a amintit ea.
108 femei, majoritatea militari, au fost eliberate în urmă cu o săptămână într-un nou schimb de prizonieri cu Rusia, a anunţat luni un consilier al preşedinţiei ucrainene.
El a precizat că este vorba despre 11 ofiţeri, 85 de femei soldat şi 37 de femei evacuate de la combinatul siderurgic Azovstal din oraşul Mariupol (sud-est), asediat de forţele ruse la începutul conflictului.
Între Moscova şi Kiev au existat numeroase schimburi de prizonieri de la începutul războiului din Ucraina, declanşat în februarie.
Editor : G.M.
