Adevărul incredibil din spatele incendiului de la Notre-Dame. Gestul lui Macron care a salvat catedrala de la dezastru (The Telegraph)
Președintele Emmanul Macron a ajuns la fața locului chiar înainte ca turla din secolul XIX să se prăbușească peste bolta naosului. Sub ochii întregii lumi, flăcările s-au răspândit la clopotnițe, iar distrugerea completă a monumentului care a supraviețuit Revoluției Franceze și ocupării naziste părea inevitabilă. În mod miraculos, mulțumită unui grup mic de pompieri care s-au oferit să se întoarcă în mijlocul infernului, unde temperaturile au ajuns și la 1.200 de grade Celsius, Notre-Dame a fost salvată și nimeni nu și-a pierdut viața în incendiu.
Într-o seară de luni, pe 15 aprilie 2019, în timp ce la Notre-Dame se ținea o slujbă în Săptămâna Mare, o alarmă de incendiu s-a declanșat în camera de control a paznicilor catedralei. Era ora 18:17.
Pompierul de serviciu, care era în prima lui zi de muncă, a citit panoul și l-a alertat prin stație pe unul dintre paznici. S-a dus apoi să investigheze ceea ce credea că este un incendiu care a izbucnit în podul sacristiei, însă nu a găsit nimic.
Anunțul de evacuare a fost considerat o alarmă falsă și ignorat, iar credincioșii au fost invitați din nou în clădire. Focul, însă, se răspândea în podul naosului, o zonă cunoscută sub numele de „pădure”, acolo unde o structură veche constând din grinzi de stejar vechi de 900 de ani sprijinea acoperișul catedralei.
După o întârziere crucială de jumătate de oră, timp în care turiștii care își făceau poze cu Notre-Dame au putut observa cum iese fum din catedrală, s-a descoperit în sfârșit locul de unde s-a declanșat incendiul. Fără un sistem de aspersoare sau pereți antifoc care să încetinească răspândirea flăcărilor, incendiul a scăpat de sub control.
Descoperiri „bizare, incredibile, dar adevărate”
Regizorul Jean-Jacques Annaud a citit articolele scrise despre incendiul de la Notre-Dame și nu i-a venit să creadă ce a aflat, astfel că a început să investigheze subiectul mai în detaliu în ideea realizării unui documentar despre acest incident.
Annaud a realizat peste 150 de interviuri cu cei care au jucat un rol în evenimentele dramatice din inima Parisului. „Ceea ce am descoperit a fost mult mai bizar, mai incredibil, însă era adevărat”, a spus Annaud pentru The Telegraph.
Atât de multe detalii noi au ieșit la suprafață că regizorul spune că a fost îndemnat să se adreseze Ministerului de Justiție. „Am învățat atât de multe lucruri, chiar și după terminarea filmului... oamenii îi zic unui regizor lucruri pe care nu le-ar dezvălui departamentului de justiție”.
Una dintre descoperiri a fost informația găsită în documentele unui chimist de la Universitatea din Shanghai conform cărora structura de lemn a catedralei a fost stropită cu un gel antifungic (Xilix Gel Fongi+) care a făcut-o și mai inflamabilă. „Vecinii care locuiesc pe străzile foarte înguste din apropierea catedralei și-au amintit mirosul [substanței] când era aplicată... era pe toată tâmplăria”.
„Fabrica a spus că spray-ul vine cu o avertizare: 'În caz de incendiu, nu folosiți niciodată apă'. Din cauză că apa în combinație cu produsul intensifică mărimea flăcărilor”, a spus Annaud. „Le-am spus pompierilor. Am rămas cu impresia că nu aveau nicio idee... că nu fuseseră informați”.
„S-au făcut atât de multe greșeli. Tot ce putea să meargă prost, a mers prost”
„S-au făcut atât de multe greșeli, așa de multe elemente defectuoase. Tot ce putea să meargă prost, a mers prost”, a spus regizorul francez care a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1976.
Traficul în Paris s-a blocat de tot în timp ce pompierii încercau să ajungă la locul incendiului, acolo unde s-au confruntat cu presiunea inadecvată a apei, furtunuri înțepate și scări spiralate atât de înguste încât au fost nevoiți să se urce unii peste alții pentru a avansa.
În același timp, persoana responsabilă pentru una dintre cele mai sfinte relicve creștine, Coroana de Spini, cumpărată de Louis al IX-lea în 1238 de la ultimul conducător al Imperiului Latin de Constantinopole, Balduin al II-lea, pentru 13.134 de monede de aur, era la o serată la Versailles și luase cu el cheia seifului în care era ținut artefactul.
Monarhul francez aproape că și-a falimentat regatul pentru a face rost de coroana sfântă de la negustorii venețieni. Franța a rămas cu datorii foarte mari pentru următorii 35 de ani din cauză că prețul pe care regele l-a plătit pentru coroană era cât bugetul pe un an al întregului regat, potrivit lui Annaud.
„Astăzi ar valora 2 triliarde de lire sterline”, a spus Annaud, care a glumit apoi despre autenticitatea obiectului. „Nu am putut intervieva niciun martor al Răstignirii, dar ceea ce pot să spun este că există mențiuni ale coroanei care datează din secolul al II-lea, când știm că era ținută la Ierusalem.”
Operațiunea de salvare a Coroanei de Spini, una dintre cele mai sfinte relicve creștine
Ceea ce l-a șocat și mai mult pe Annaud a fost faptul că primul obiect care a fost salvat din calea flăcărilor, ținut într-o vitrină din Notre-Dame, era doar o copie a adevăratei relicve care a fost cumpărată de la Constantinopole.
„Nu mi-a venit să cred că timp de 30 de ani oamenii au venit din celălalt capăt al lumii pentru a se închina și ruga în fața acestui fals”, a spus Annaud. „Când noi l-am recreat, ne-a costat doi euro să îl facem, cu puțină sârmă și unul dintre acele spray-uri pe care le cumperi de Crăciun. A fost uluitor.”
Adevărata coroană se afla într-un seif pentru a cărui deschidere era nevoie de administratorul general Laurent Prades, care s-a grăbit să se întoarcă la Notre-Dame de la Versailles pentru a întoarce cheia conform unui cod.
Inițial, Prades a fost întors din drum de polițiștii care nu l-au lăsat să pătrundă în zona evacuată, însă a reușit să se inflitreze cu forța și să alerge înspre seif. Aventura sa nu s-a terminat acolo: ajuns în fața seifului, Prades nu își mai putea amintea codul de deschidere.
În timp ce „bucăți incandescente de lemn” cădeau peste tot în jurul său și înconjurat de grinzi arse și bolta găurită a tavanului, Prades a sunat o altă persoană care cunoștea codul și a reușit într-un final să salveze obiectul neprețuit.
Macron clipește, catedrala trăiește
Unul dintre cele mai controversate momente a venit atunci când șeful serviciului de intervenție i-a cerut președintelui francez aflat la fața locului să își asume responsabilitatea pentru intervenția unui grup de pompieri care s-au oferit să intre înăuntru și să încerce să salveze catedrala de la un dezastru total.
Catedrala mai putea fi salvată doar dacă focul care cuprinsese clopotnițele era stins. Cei mai mulți erau convinși că se va prăbuși. Șefii serviciului de pompieri nu erau dispuși să riște viețile subalternilor în ceea ce părea a fi o misiune sinucigașă, dar câțiva pompieri curajoși s-au oferit voluntari.
„Asta mi s-a spus mie”, a explicat Annaud. „Am imaginile originale, cu generalii brigăzii de pompieri și cu Macron, cu prim-ministrul, cu prefectul poliției.” Regizorul a folosit înregistrările reale pentru a reface momentul în filmul său.
„Se termină așa cum am făcut-o eu. Nu a fost același montaj ca la televiziunea franceză unde ai impresia că Macron a spus 'da'. Nu a făcut niciodată asta”, a povestit Annaud. Macron, însă, a făcut cu ochiul.
„Imaginea pe care o vezi cu Macron care își pune mâna pe umărul generalului, clipind din ochiul drept, este exact ceea ce s-a întâmplat... Era un lucru cunoscut printre pompieri.” Lipsa unui răspuns clar din partea lui Macron a fost interpretată ca pe o permisiune, iar eroii voluntari au reușit să stingă focul.
Donațiile obținute pentru restaurarea catedralei Notre-Dame au depășit 1 miliard de dolari
Un lucru pozitiv și neașteptat rezultat în urma incendiului care s-ar fi putut transforma într-o tragedie, potrivit lui Annaud, este că Notre-Dame, care se străduia din greu să obțină fondurile necesare restaurării sale, are acum „destui bani pentru a repara catedrala și pentru a o face să reziste pentru încă 1.000 de ani”.
Suma care s-a strâns din donații a depășit 1 miliard de dolari.
Rugat să numească un lucru care a supraviețuit incendiului și care l-a făcut cel mai fericit, regizorul francez a răspuns: „speranța”. Annaud a comparat incendiul de la Notre-Dame cu distrugerea turnurilor gemene din SUA.
„Ceea ce a luat foc este mult mai mult decât un monument”, a apreciat Annaud. „Aici avem ceva sacru... este un simbol nu doar al credinței religioase, ci al civilizației occidentale... nu este vorba doar de Europa.”
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
