De Piotr Buras & Paweł Zerka din cadrul Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR)
Jaroslaw Kaczynski promite „Modelul polonez cu privire la statul social” și protecție socială întocmai ca în Vest - însă, în cazul în care partidul său rămâne la putere după alegerile din 13 octombrie, ţara se va îndepărta în continuare de la libertățile sale câştigate cu dificultate și legăturile cu Europa
Sondajele de opinie din Polonia nu par să lase loc iluziilor. Partidul Lege și Justiție (PiS) aflat la guvernare - un partid conservator și naționalist condus de către Jaroslaw Kaczynski - este aproape sigur că îşi ca continua guvernarea ca singurul partid din ţară pentru încă patru ani. În cadrul alegerilor parlamentare din 13 octombrie, este aşteptat ca partidul să câștige peste 40 la sută din majoritatea voturilor: mai mult decât cei doi contracandidaţi principali la un loc (liberali și partid de stânga).
Cu toate acestea, concluzia în ceea ce privește faptul că PiS a cucerit pe deplin sufletele și mințile polonezilor ar fi eronată. De fapt, societatea poloneză este foarte diversă și polarizată politic, alegătorii PiS fiind doar o minoritate bine mobilizată. Conform unui sondaj recent din cadrul Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), opiniile majorității polonezilor cu privire la astfel de chestiuni, cum ar fi politica UE, Trump, viitorul finanțelor publice, și chiar problema avortului sau a drepturilor LGBT sunt în contradicție cu ceea ce gândesc majoritatea susținătorilor PiS.
Nu există nicio îndoială în privința faptului că atenția PiS este îndreptată asupra bunăstării sociale, și că aceasta reprezintă fundamentul puterii lui Kaczynski. Chiar și aceia care ar respinge pozițiile partidului cu privire la alte chestiuni diverse, se aliniază la politica sa socială - și se bucură de rezultatele sale. Necesitatea deținerii unui rol mai puternic din partea statului în vederea asigurării protecției sociale nu este surprinzătoare. Dorința de a beneficia de avantajele dureroasei transformări de după 1989 este covârșitoare în întreaga societate. Statul social este o parte indispensabilă a viziunii unei bune societăți, și este elementul la care polonezii au aspirat din momentul în care aceștia au ieșit de sub conducerea partidului comunist.
Cu toate acestea, „Modelul polonez” existent, conceput de Kaczynski, nu pregătește calea către o societate modernă bazată pe încredere reciprocă, solidaritate și auto-organizare. Viziunea sa fundamentală asupra statului este anacronică - și, în loc să depășească unele disfuncționalități pe termen lung ale societății poloneze, aceasta nu va face decât să le perpetueze și să le consolideze.
Una din trăsăturile esențiale ale „modelului” este aceea care se bazează pe transferurile directe de bani către populaţie, și nu cele direcționate către serviciile publice.
Cuvintele fostului prim-ministru Szydlo, că „avem încredere în familii să cheltuiască aceşti bani și să-i investească în viitorul copiilor lor”, sunt tăioase, și a văzut că familiile au asigurate alocațiile copiilor în cele din urmă, că pensionarii primesc plăţi suplimentare anuale, că elevilor din școli li se acordă subvenții speciale pentru achiziționarea de manuale școlare, că angajații primesc un salariu minim pe economie, și că persoanele cu dizabilități primesc o serie de drepturi esențiale. În acest an, în cadrul alegerilor, guvernul a dublat unele din acele programe sociale. PiS își propune să scadă vârsta de pensionare la 60 ani în cazul persoanelor de sex feminin, și la 65 ani în cazul persoanelor de sex masculin, făcând sistemul aproape nesustenabil.
Totuși, deoarece transferurile sociale urcă într-un mod exorbitant, calitatea serviciilor publice devine din ce în ce mai slabă.
Reforma în educație introdusă de PiS s-a dovedit a fi un dezastru și a creat un haos în cadrul școlilor. Profesorii sunt atât de prost plătiți încât directorii de școli se luptă în zadar să suplinească posturile vacante care se înmulțesc. Creșterea așteptată a salariului minim pe economie nu va face decât să se adauge la frustările acestora, deoarece salariile profesorilor se supun unor reglementări separate. Fundația independentă Stefan Batory a descoperit recent că, sub conducerea PiS, numărul de familii care se mută în sectorul educației private a crescut. Situația din domeniul serviciilor medicale este chiar mai rea.
Din ce în ce mai multe spitale se închid din cauza unei datorii teribile, iar spitalele care încă funcționează suferă din pricina emigrării medicilor. Nivelul cheltuielilor din domeniul sănătății publice în Polonia este mai scăzut în comparație cu majoritatea statelor din Europa - iar cetățenii de un nivel social mai ridicat apelează la furnizorii din sectorul privat.
Pentru a suporta cheltuielile, PiS privatizează bunurile publice - luând în derâdere, astfel, propunerile pentru îmbunătățirea statului social.
Modelul propus de aceștia va fi binevenit de către majoritatea polonezilor. Țara nu a beneficiat în mod tradițional, de condițiile necesare pentru a fi un stat modern funcțional (social): de o societate civilă puternică și de ideea de cetățenie. Atâta timp cât termenii de „familie” și de „națiune” au dominat întotdeauna categoriile din sistemul polonez al valorilor, a existat o discrepanță deschisă între acești doi termeni. Lipsa unui capital social a fost întotdeauna văzută ca una din obstacolele esențiale ale Poloniei în ceea ce privește modernizarea țării.
După anul 1989, susținerea organizațiilor neguvernamentale, descentralizarea, promovarea cooperării cetățenilor la nivel local au fost urmate de către elitele reformiste, fiind considerate remedii necesare pentru a aduce Polonia într-o stare corespunzătoare pentru secolul 21.
Problema legată de programul PiS constă în faptul că, în loc ca ea să depășească deficiențele legate de structurile valorilor și cele sociale tradiționale, aceasta le adoptă.
Familia și națiunea reprezintă categoriile primare din programul lor de partid. Societatea civilă independentă lipsește din această viziune a statului, și se poate aștepta la o administrație revenită care să continue eforturile sale de a limita puterea conducerilor locale, de a tăia finanțarea acordată de stat pentru ONG-uri, de a impune reglementări cu privire la jurnaliști, și de a combate independența sistemului judiciar.
„Modelul polonez din cadrul statului social” este utilizat ca o unealtă pentru acest lucru. Propunerile reprezintă un model de sus în jos, cu guvernul care are grijă de nevoile financiare ale cetățenilor săi dar care lasă din ce în ce mai puțin spațiu în vederea cooperării și a responsabilității lor reciproce, pentru acțiuni independente și pentru auto-organizare. Și, practic, renunță la ideea de servicii publice care reprezintă o legătură puternică a societății.
Alături de alte reforme ale PiS, aceasta nu pregătește calea pentru o societate de cetățeni conștienți, ci pentru o comunitate de clienți și de consumatori.
Este dificil de întrecut atractivitatea promisiunilor lor, deoarece acestea reprezintă o ambiție îndelung dorită de către polonezi. Cu toate acestea, în ceea ce privește alte chestiuni, PiS este descoperit ca dorindu-și și fiind în contradicție cu valorile și cu opiniile majorității polonezilor. Conflictul dintre activismul la nivel local și ambiția centralizată va determina cursul politicii poloneze în următorul deceniu. Cu siguranță, istoricul recent al Poloniei nu ne va lăsa să ne gândim că rezultatul este deja cunoscut.
