În medie, un turist străin petrece în România cam două zile. Durata este considerabil mai mică decât în alte state europene și asta pentru că o mare parte dintre străini vin la noi să facă afaceri. În general, sunt presați de timp și rareori au vreme să vadă castele medievale sau să se plimbe pe cărări de munte. Datele de la statistică spun că sosirile străinilor au crescut în martie 2016 cu 12 procente față de aceeași perioadă a anului trecut. Însă, mult mai important de atât, este distribuția lor. În mod normal, oamenii de afaceri străini ajung în București și reședintele de județ, lucru care s-a întâmplat și în acest an doar că numărul a fost ceva mai mic decât în martie 2015.
Unui neamț de exemplu îi este mai ușor să vadă mânăstirile din Moldova, căci în ultimul an, Aeroportul din Iași a început să opereze mai multe zboruri internaționale. La fel se întâmplă și cu cele din Timișoara, Cluj sau Bacău și, până la un punct, e oarecum normal să crească și numărul străinilor care ajung în stațiunile montane sau balneare.
Pe de altă parte, România a beneficiat de puțină promovare în ultimii ani și creșterile sosirilor și înoptărilor în scop pur turistic se datorează în mare parte poveştilor despre România pe care le-au spus străinii care au ajuns deja aici.
Mai poate exista însă și o altă explicație pentru care ponderea oficială a străinilor care ajung în marile orașe a scăzut. ANAF nu a mai părut la fel de pornit să controleze unităţile de cazare şi în afara sezonului, prin urmare, e posibil ca o parte din scăderea oficială a numărului de turişti să fie ascunsă, de fapt, în evaziunea fiscală.