Una dintre cauzele pentru care s-a ajuns la subfinanțarea sectorului feroviar a fost că societățile s-au înglodat în datorii. De cele mai multe ori, din cauza că statul român face afaceri proaste cu sine însuşi. Companiile de stat se îngroapă una pe cealaltă pentru că nu se plătesc între ele. Mai exact, legăturile comerciale dintre acestea sunt atât de proaste încât tot ce se acumulează sunt datoriile. Exemplul de astăzi: CFR Marfă. Compania de stat are de recuperat peste trei sute de milioane de lei de la alte firme ale statului. În tot acest timp, merge pe pierdere de ani buni. Nu o ajută nici starea proastă a şinelor. Trenurile de marfă circulă cu viteze de 17 kilometri la oră. Şefii companiei promit profit în 2017 şi o nouă privatizare un an mai târziu.
Cu o gaură în buget de 77 de milioane de lei după primele şase luni, şeful CFR Marfă primite că anul acesta va fi ultimul în care compania feroviară va fi pe pierdere.
Constantin Mihuţ Crăciun, director general CFR Marfă: „Anul care urmează, 2017, este un an foarte important, un an în care vom reorganiza și eficientiza în mod major, fundamental compania. Este anul în care compania efectiv trebuie să treacă pe profit. Minimum 10 milioane lei”.
Pentru ca anul viitor să treacă pe plus după 10 ani de pierderi, CFR Marfă renunţă la contractele păguboase, multe dintre ele pentru transportul cărbunelui. Are de recuperat peste 324 de milioane de lei de la CET-uri, Oltchim sau Complexul Energetic Hunedoara, firme aflate în insolvenţă sau faliment. Şansele de a pune mâna pe aceşti bani sunt aproape de ZERO.
Constantin Mihuţ Crăciun, director general CFR Marfă: „Întrucât CFR Marfă nu a încasat acești bani, nu a putut să își plătască mai departe, integral, datoriile către CFR Infrastructură, CFR SA. În condițiile acestea, suma echivalentă de 320 de milioane nu a fost achitată către CFR Infrastructură, generand o perturbare pe lanț în mod evident, dar cu un impact extrem de negativ pentru că această suma a crescut cu încă 190 de milioane ca și penalități. Suma datorată CFR Infrastructură a mai înregistrat 65% creștere, ceea ce din punctul meu de vedere este puțin ciudat ca stat la stat să factureze penalități la asemenea nivel, două companii care aparțin aceluiași minister”.
Cărbunele reprezintă 50% din volumul de mărfuri transportat de trenurile operatorului de stat. Scopul este ca acest procent să scadă. Soluţia ar putea veni de dincolo de Marea Neagră, dinspre coridoarele de transport pe care vor să le creeze kazahii sau dinspre Grecia, de la chinezii care au cumpărat portul Pireu.
Constantin Mihuţ Crăciun, director general CFR Marfă: „Piața românească este foarte aglomerată. Cel mai mare competitor al căii ferate în România este transportul rutier care a ajuns deja la 79% cotă de piață din total transporturi, iar calea ferată a căzut la un minim istoric de 15%”.
Planurile de dezvoltare a companiei se lovesc însă de starea proastă a căii ferate. Viteza medie de transport scade de la an la an. în 2015 a fost de doar 17 kilometri la oră.
Există, însă, şi porţiuni întregi de şină pe care trenurile de marfă circulă cu viteze şi mai mici. Americanii de la Ford se plâng că de la Craiova la Nădlac, un tren plin cu maşini parcurge cei 450 de kilometri într-o zi şi 10 ore. Face pe drum mai mult decât unul care pleacă din Duisburg, Germania, şi parcurge peste 1500 de kilometri până la Curtici.
Şefii din transporturi promit că şinele vor fi reparate în timp.
Sorin Buşe, ministrul Transporturilor: „Acest guvern a aprobat prima strategie de transport. Masterplanul securizeaza modernizarea a peste 5.000 de kilometri de cale ferată”.
Numai până în 2020, valoarea investițiilor necesare sare de 6,7 miliarde de euro. Fondurile europene şi alocările de la bugetul de stat nu acoperă toată suma. Cu alte cuvinte, oficialii români mai trebuie să facă rost de încă 2,6 miliarde de euro.