Cheia economisirii, aşa cum o explică un profesor de la Universitatea Yale, este înţelegerea faptului că persoana ta din viitor, cea pentru care pui deoparte, este echivalentă cu cea din prezent.
Profesorul împarte limbile vorbite în lume în două categorii, în funcţie de cum este perceput conceptul de timp. Astfel, dacă o limbă face diferenţa între prezent şi viitor, atunci economisirea este mai dificilă. Iar România intră în această categorie.
Spre deosebire, popoarele cu o limbă care nu face distincţia clară între prezent şi viitor economisesc şi cu 40 la sută mai mult. Prin urmare, limba e de vină că un român va economisi mai puţin decât un german sau un japonez.
Alte limbi clasificate similar cu româna sunt bulgara, ceha, engleza, franceza, maghiara sau rusa. La polul opus se află daneza, olandeza, germana, finlandeza sau mandarina, limbi în care diferenţa prezent-viitor nu apare clar, ci depinde de context.
Există discrepanţe gramaticale clare şi între limbile din Europa, spune profesorul de la Yale. De exemplu, în engleză o acţiune viitoare este exprimată cu timpul viitor, pe când în germană aceeaşi acţiune poate fi redată folosind forma de prezent a verbului.
Şi acest lucru se poate aplica şi în limba română. De exemplu, ideea este aceeaşi dacă spunem „mâine plouă" sau „mâine va ploua". Pentru viitor în limbajul familiar se foloseşte şi conjunctivul prezent pentru a exprima o acţiune viitoare. Deci ar fi similitudini cu teoria din cazul limbii germane, şi totuşi nu economisim precum nemţii.
Cercetarea profesorului Keith Chen a stârnit critici din partea economiştilor şi lingviştilor. Economiştii afirmă că la baza comportamentului unui individ stau motive de ordin cultural, social şi economic. Iar lingviştii atrag atenţia că limbile rusă şi mandarină seamănă mult mai mult decât crede profesorul de la Yale.