Steaua Română Câmpina, prima rafinărie românească și cea mai longevivă din Europa, a intrat în faliment
Povestea primei rafinării românești - una dintre cele mai vechi din Europa - a ajuns la final. După 126 de ani, „Steaua Română” de la Câmpina - cea mai longevivă rafinărie petrolieră din Europa - a intrat în faliment. Are multă rugină și mărăcini în jurul ei, o gară părăsită, destulă tăcere în hectarele din curte și patru angajați care așteaptă să-i stingă lumina.
E o poveste tristă din „Texasul” României. Cândva, România dădea ora exactă în petrolul european.
- Uite, cu ăștia a rămas rafinăria, cu câinii! Că de noi și-au bătut joc atâția ani de zile! Bătaie de joc! spune, din spatele porților de fier, o femeie. Este printre ultimii angajați din rafinărie.
Peste cutia de scrisori de lângă poarta ruginită s-a pus praf gros. De la Steaua Română Câmpina nu mai pleacă vești bune și nici nu mai vin. Ultima a sosit de la tribunal, pe 8 februarie: Steaua Română a intrat în faliment. A fost mesajul care a pus capăt poveștii.
„Era un simbol. Un simbol al rafinăriilor în țară. Dar... e o altă etapă a vieții. Să știți că multe povești s-au închegat în jurul rafinăriei. Au lucrat familii. Copii, nepoți, părinți, bunici. Fabricam combustibili, eram singurii producători de parafină din țară, solvenți, motorină”, spune Lăcrămioara Bordei - fost director al rafinăriei. Cândva, rafinăria avea 1.200 de angajați, după care au mai rămas 400 și într-un final, 30, își amintește ea.
„Oamenii suferă. Au fost legați de locul ăsta”
Acum, mai sunt patru angajați. Unul e Aurel. Maistru mecanic, cu 46 de ani lucrați în rafinărie.
„Toată viața mea aici a fost! Povestea se va încheia în puțin timp. Orașul ăsta s-a construit în jurul ei. În jurul rafinăriei. A trecut prin multe. Două războaie, reconstruită de trei ori. Spre exemplu, ieri, o șefă de secție a plecat plângând în hohote de aici. Oamenii suferă. Au fost legați de locul ăsta. E păcat! Dar asta-i economia de piață. Nu poți să supraviețuiești, nu supraviețuiești. Steaua Română de 15 ani se chinuie să supraviețuiască”, spune maistrul Aurel Moraru.
El se va transfera la firma care a preluat activele rafinăriei. În schimb, colega sa, Daniela Bica, după 34 de ani dedicați rafinăriei, va ajunge șomeră.
- Am lucrat cu salarii de mizerie, bătaie de joc, până... Și tot ne-au mințit, tot timpul. Tot timpul ne-au mințit! Normal că-ți pare rău. După o viață de om..., spune femeia.
- Când intrați în șomaj?
- Nu știu să vă spun.
Cuvinte puține, regrete destule. Până la urmă, au făcut parte din povestea asta de la poale de munte. Și vor stinge, simbolic, lumina peste „Steaua Română” din Câmpina.
Rafinăria, bombardată de fiul celui care a proiectat-o
Până la epilog, privim gara Câmpinița, acum pustie. De aici veneau și plecau marfarele rafinăriei. Și ascultăm o frântură dintr-o poveste cu americani, bombe și avioane de război.
„Instalația care se vede este una dintre instalațiile de distilare în vid. Oamenii pe care i-am cunoscut și eu aici îi spuneau instalația Mecheu. De la numele celui care a proiectat-o, care era un american care se numea McKee. După 90, băiatul acestui proiectant, McKee, a venit în România. Și a venit și aici, la rafinărie, pentru că în războiul Al Doilea Mondial a fost unul din piloții care au bombardat rafinăria. Băiatul acestui proiectant, care a proiectat instalația asta!” povestește Gheorghe Sandu - fost lider sindical la rafinărie.
Pentru bucata asta de poveste cu americani, pentru că odinioară a fost cea mai modernă rafinărie petrolieră din Europa, pentru că spionii americani au monitorizat-o zeci de ani, pentru că a fost regina, care a pus bazele exploatării petroliere din România, pentru toate aceste motive, o bucată din „Steaua Română” ar putea deveni muzeu. Așa se șoptește acum prin orașul de pe Doftana.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
