Statul vrea să liciteze penele de curent

Telemedicină cu scandal. Șase aparate de radiologie noi zac nefolosite în spitalele din Bihor

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Companiile Enel, Electrica, E.ON şi CEZ au primit în concesiune cele opt zone de distribuţie din România pentru o perioadă de 49 de ani cu posibilitate de prelungire. Cu alte cuvinte, se bucură de un monopol în aceste zone.

Potrivit unei directive europene, concurenţa este posibilă, încă din 2009, în ce priveşte serviciile de operare a sistemului. Companiile de distribuţie pot fi obligate să facă licitaţie pentru reparaţii, servicii de IT, chirii şi restul cheltuielilor care sunt recunoscute de autorităţi şi incluse în facturile consumatorilor. Deşi neaplicarea unei directive europene poate atrage sancţiuni din partea Comisia Europeane pentru România, autorităţile spun că abia acum se pune problema modificării legii autohtone în acord cu directiva.

„Consumatorul în mod normal ar trebui să aibă preţuri mai mici de plătit pentru că un sistem de licitaţie presupune competiţie. Se licitează de fapt mentenanţa, întreţinerea sistemului şi activităţi de dezvoltare, altele decât investiţiile strategice care sunt în sarcina concesionarului şi rămân în sarcina concesionarului”, explică Nicolae Havrileţ, preşedinte ANRE.

În prezent, mecanismul este simplu: companiile promit că vor schimba liniile de joasă tensiune şi transformatoarele, iar autorităţile trec aceste cheltuieli în facturi. Dar, în facturi nu se regăsesc doar investiţiile realizate, ci şi cheltuielile acestor companii cu reparaţiile, personalul, cursurile de instruire, sedii, mentenanţa şi serviciile de IT. Toate aceste costuri sunt suportate de consumatorii finali, în factura la energie electrică.

„Dacă ar fi să ne luăm după cerinţele tuturor... investiţii, investiţii, investiţii. Dar investiţiile costă!”, se plânge Silvia Vlăsceanu, secretar general Asociaţia Companiilor de Utilităţi.

Începând cu anul 2018, atunci când va începe următoarea perioadă de reglementare, operarea sistemului s-ar putea acorda, prin licitaţii, altor firme, dacă directiva UE va fi aplicată. Iar licitaţiile se vor putea repeta la intervale de 5-10 ani, spun reprezentanţii ANRE.

În prezent, diferenţa dintre veniturile obţinute de aceste companii, din tarifele aplicate consumatorilor, şi cheltuielile cu investiţiile arată marje de profit de peste 32 de procente în ultimii doi ani. În total, distribuitorii au câştigat aproximativ 2 miliarde şi jumătate de lei în acest interval de timp.