„Nu va rămâne mai nimic românesc în România”, citează publicația o glumă amară auzită la București.
Economia românească avea o creștere susținută în perioada 2002-2008, cu o medie de 6,3%. În 2010, însă, președintele Traian Băsescu anunța tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. TVA a crescut apoi la 24% și, de atunci, circa 200.000 de funcționari au fost concediați. Acest tratament de șoc a fost cerut în schimbul unui împrumut de 20 de miliarde de euro.
Pe lângă politica de austeritate, FMI, Comisia Europeană și Banca Mondială au impus României să-și privatizeze companiile de stat pentru a le aduce pe profit și pentru a strânge capital. „Sunt lichidări mascate”, spune analistul Ilie Șerbănescu, citat de Slate.fr.
Publicația amintește că o companie de stat, CFR Marfă, a fost cumpărată de curând de Grup Feroviar Român pentru 202 milioane de euro, deși valoarea companiei era estimată la două miliarde de euro acum șase ani.
În sectorul aerian, trei companii în declin sau înglodate în datorii – IAR Ghimbav, Avioane Craiova și Romaero Băneasa – ca și principalul operator aerian, Tarom, sunt pe lista privatizărilor.
În sectorul energetic, Guvernul a listat pe bursă un pachet minoritar din Transgaz și vrea să lanseze și un pachet de 10-15% din acțiunile Hidroelectrica. O companie chineză este interesată să investească în Nuclearelectrica, societatea care gestionează singura centrală nucleară din România.
Poșta, din care statul român deține 75%, nu și-a găsit cumpărător, astfel încât 11% din personal a fost concediat.
Pe termen scurt, spun sindicatele, locurile de muncă a 17.000 de persoane sunt amenințate. Aceasta, în condițiile în care prețurile utilităților cresc, deoarece România s-a angajat să liberalizeze prețul gazelor și electricității.
Privatizările nu sunt bine văzute în România. După căderea comunismului, de acestea au profitat câțiva oameni de afaceri care s-au îmbogățit în anii 1990. Pe de altă parte, investitorii străini sunt îngrijorați de lipsa de transparență a tranzacțiilor.
O altă privatizare eșuată este cea a Oltchim. Pusă în vânzare anul trecut la cererea FMI, compania a fost atribuită lui Dan Diaconescu, descris de Slate.fr drept om politic și magnat media. Compania a intrat până la urmă în insolvență, pentru că Dan Diaconescu nu a plătit banii pentru Oltchim
Sandrile Levasseur, observator OSCE, spune că „deschiderea pieței de capital are o latură violentă pentru fostele țări comuniste”. Pe de altă parte, ea amintește că Cehia și-a vândut companiile de stat unor investitori străini, la sfârșitul anilor 1990, și a intrat pe creștere economică după câțiva ani.
Chiar dacă nu se vede în traiul zilnic, lucrurile încep să meargă mai bine și în România, consideră Slate.fr. Totiși, ar avea nevoie de o creștere economică de 5-6% pentru ca și salariile să crească.