Câți dintre dumneavoastră lucrează pentru o multinațională? Cum ar fi dacă mâine ar pune lacătul pe ușă și s-ar muta în altă țară? Despre contribuții sociale, salarii și datorii, într-un nou episod România la Bilanț.
Ne-am uitat cu toții săptămânile acestea la toate declarațiile legate de modificările fiscale și ne-am gândit fiecare în parte la salariul nostru.
Când ne-am obișnuit cu ideea că tot patronul decide ce face cu leafa noastra, bâlbâiala Guvernului ne-a mai lovit o dată. Euro a spart pragul de 4,6 lei. De aici e simplu. Poate patronul să îți dea 3 lei, 9 lei, 50 de lei la salariu, nu îi vei simți nicicum când rata va fi mai mare, chiria mai mare, benzina mai scumpă, mâncarea mai scumpă, facturile mai mari. Toate se raportează la euro.
Vina pentru această situație? Guvernul zice că multinaționalele sunt omul negru din poveste, că din cauza lor este nevoie de tot acest haos fiscal pentru că ele exportă profitul și seacă România de bunăstare. Nu ținem partea străinilor, dar nici nu orbim de naționalism când știm ce găuri negre sunt acolo unde statul român e administrator. Am fost curioşi să vedem cum stau companiile cu datoriile către bugetul asigurărilor sociale. Ce am găsit? Lista datornicilor e plină de companii de stat.
Compania Naţională a Huilei are datorii la plata contribuţiilor sociale de peste 3,7 miliarde de lei. CFR, aproape 602 milioane de lei. Complexul Energetic Hunedoara: 431 de milioane de lei. Romaero: restanţe la contribuţiile sociale de peste 180 de milioane de lei are. Este cea mai mare companie din industria aeronautică şi e plină de datorii.
Avem şi cifre despre privaţi, restanţieri şi ei tot la contribuţii sociale. Unii dintre ei sunt vechi pe lista ruşinii publicată de Fisc, cu datorii de sute de milioane de lei. Ce e însă interesant la privaţii aceştia este că, din datoria aia mare pe care o au, creanţa către bugetul asigurărilor sociale de stat este mică. Am luat şi aici cei mai mari datornici, aşa cum îi dă fiscul şi am găsit aşa: URBAN SA , un privat din top 10 al datornicilor, are restanţe de aproape 150 de milioane de lei. Aversa SA, vechea uzină de pompe din capitală, are datorii de 104 milioane de lei la contribuţiile sociale, de sute de ori mai mici decât statul.
Acuzi public că mai bine de 2 milioane de salariţi nu au contribuţiile plătite din cauza răilor patroni când tu, cel mai mare angajator pentru mai bine de jumătate din ţara asta, ai datorii de sute de milioane la bugetul contribuţiilor. Spui că multinaționalele sărăcesc ţara, când ele sunt unii dintre cei mai mari contributori din România. Primii cinci dintre ei au în ştatele de plată aproape 70.000 de români. Primii zece generează aproape jumătate din vânzările din economie.
Statul ştie aceste cifre prea bine. Le are pe toate mult mai clar decât le dă publicităţii. De ce credeţi că devine obligatoriu impozitul pe cifra de afaceri şi nu pe profit? Putea să fie opţional. Dar nu va fi. Au pus acel plafon de până la 1 milion de euro şi zic ei că au rezolvat problema. Studiu de impact? Nu există. Sau nu l-am văzut noi. Guvernarea actuală fie este foarte optimistă, fie inconştientă. Nu ne mai ferim de cuvinte mari cum nici ei nu se mai feresc de haos fiscal.
În timp de predictibilitate economică, firmele plăteau statului doar ca impozit pe profit 1,5%, 1,4% din PIB. Am luat doar 9 luni, pentru că doar pentru atât avem date acum pentru 2017. 10,6 miliarde a încasat anul acesta din impozitul pe profit. 11,3 anul trecut. 10 miliarde în 2015. În 2015 însă, creşterea economică era la aproape jumătate din cât spune Comisia de Prognoză că vom avea anul acesta.
Mai avem nişte date de la Banca Naţională care ne spun că la anul, adică rapid, peste câteva luni, inflaţia va fi de 4%. Preţurile vor creşte văzând cu ochii. Fiecare dintre noi va fi contributor la meciul politic care s-a transformat în haos fiscal.