Remus Borza: Iohannis nu este președintele opoziției, ci al tuturor românilor

Preşedintele Klaus Iohannis a criticat în termeni duri, ironizând pe alocuri, performanțele economice ale Guvernului. “PSD neglizează investițiile serioase și este incapabil să țină ordine în finanțe”, a susținut președintele în declarația de presă făcută de la Cotroceni. A invitat-o a doua oară pe Viorica Dăncilă să lase liber fotoliul de la Palatul Victoria, scrie deputatul independent Remus Borza.

De asemenea, recent, aflat la Blaj, Klaus Iohannis a lansat un nou atac la adresa Guvernului, avertizând că statul de drept și instituțiile sunt puse în pericol din cauza așa ziselor reforme, dând exemplu „eșecul” reformei salariilor.

Iohannis nu e președintele opoziției, ci al României

Președintele României trebuie să transmită mesaje pozitive, să îndemne la reconciliere și dialog, să vegheze la respectarea Constituției și a drepturilor cetățenești, să gireze procesul de reformă și modernizare a statului și a marilor sisteme publice: învățământ, sănătate, administrație. Să medieze, atunci când e cazul, de o manieră onestă și constructivă, relațiile dintre puterile și instituțiile statului, atunci când constată existența unor conflicte instituționale, ce ar putea afecta stabilitatea socială și creșterea economică. Câtă vreme Iohannis este președintele tuturor românilor, opoziția este cea chemată să critice și să sancționeze prin mijloace democratice derapajele, excesele sau politicile de guvernare ale puterii.

Investițiile, sacrificate

Trebuie să înțelegem cu toții, și în primul rând politicienii, că riscul de țară, costul finanțării, volumul investițiilor străine, cursul de schimb valutar sunt influențate de declarațiile decidenților politici. Înțeleg, în parte, îngrijorările președintelui legate de nivelul deficitului bugetar sau de cont curent, de efectele legii salarizării unitare sau de volumul redus al investițiilor. Anul trecut, România a încheiat exercițiul financiar cu un deficit bugetar de 24 miliarde de lei, reprezentând 2,9% din PIB, și cu un deficit de cont curent de 12,5 miliarde de euro, reprezentând 3,6% din PIB. Ambele deficite se încadrează în țintele asumate de România prin Tratatul de la Maastricht. Sunt țări cu o economie mult mai dezvoltată decât a României, dar care în 2017 au avut un deficit mai mare: Spania 3,1% sau Portugalia 3% din PIB. În 2016, în mandatul Guvernului Cioloș, România a avut un deficit bugetar de 3%. Nu îmi aduc aminte ca președintele Iohannis să-și fi manifestat atunci îngrijorarea. Chiar și Franța, țara de adopție a lui Julien, a avut în 2016 un deficit de 3,4% din PIB. Menținerea nivelului deficitului bugetar sub ținta de 3% s-a făcut pe seama investițiilor. Practic, prin sacrificarea lor, 2017 consemnând cel mai mic volum al investițiilor din ultimii cinci ani, de doar 26 miliarde de lei. Este evident că doar investițiile pot susține o creștere organică și sustenabilă pe termen lung a economiei românești. Tocmai de aceea ar trebui să ieșim din această abordare populistă de a crește continuu veniturile personalului bugetar, fără a exista o corelație între nivelul de salarizare, randamentul și productivitatea muncii. Creșterea nefundamentată a salariilor și pensiilor a avut ca efect un nivel record al inflației de 5,2% în aprilie, creșterea ROBOR și a dobânzii cheie de politică monetară.

CE și FMI, optimiste

Pe de altă parte, Comisia Europeană (CE) și Fondul Monetar Internațional (FMI) sunt optimiste în ceea ce privește evoluția economiei românești în 2018. Recent, FMI a revizuit în creștere de la 4,4% la 5,1% estimările privind evoluția economiei românești în acest an. Și CE prognozează o creștere economică de 4,5%. În 2017, România a înregistrat o creștere economică record de 7%, de 2,8 ori mai mare decât media înregistrată în UE. Dacă principalele instituții și organisme internaționale sunt optimiste în ceea ce privește evoluția economiei românești, ar fi cazul să fie ceva mai optimist și președintele României. E o realitate în ceea ce ne privește. Negativismul și fatalismul îmbrățișate în discursul public de politicienii români din ’90 încoace a adus mari deservicii României în ceea ce privește percepția, favorabilitatea și încrederea, condiții absolut obligatorii dezvoltării și prosperității.

Sursa: remusborza.ro