Remus Borza: Fondul Suveran, o pradă pentru rechini

Data publicării: 11.06.2018 11:26

To be, or not to be – That is the question. Cine ar fi crezut că după 500 de ani celebra întrebare shakespeariană să fie atât de actuală? Nu mai puțin celebrul Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții, copilul de suflet al lui Liviu Dragnea, ne aruncă într-o dilemă, aparent fără ieșire și fără răspuns. Acest proiect asumat prin chiar programul de guvernare PSD-ALDE a radicalizat și împărțit clasa politică în două mari tabere – pro și contra. Politic, prin forța votului, a câștigat tabăra pro. Miercuri, proiectul de lege privind înființarea Fondului a întrunit 174 de voturi “pentru” și 98 “împotrivă”, scrie deputatul independent Remus Borza.

Remus Borza: Creșterea cu peste 10 miliarde euro, în ultimii doi ani, a cheltuielilor bugetare cu salariile personalului din sectorul public și a pensiilor, evident, pune o presiune extraordinară pe Guvern în a găsi soluții de atenuare a deficitelor. Cu un deficit bugetar de 24 miliarde lei anul trecut și 6 miliarde lei pe primele patru luni ale anului curent, un deficit record de balanță comercială de 12,5 miliarde euro și un deficit structural de peste 3%, pentru care, recent, am fost urecheați de Comisia Europeană, Guvernul trebuie să ia cât mai repede măsuri de ordin fiscal sau bugetar pentru a acoperi aceste găuri. Split TVA, transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, reducerea într-o primă etapă a contribuțiilor la Pilonul II de pensii – de la 5,1% la 3,7% – și ca soluție finală naționalizarea pe de-a-ntregul a celor 42 miliarde lei din activul Pilonului II, creșterea fiscalității, sacrificarea, ca în fiecare an, a investițiilor sau restructurarea aparatului bugetar pot fi soluții la problema deficitelor. Fiecare dintre aceste propuneri sau măsuri implementate deja au stârnit reacții vehemente din partea mediului antreprenorial, bancar sau investițional, precum și din zona sindicală.

Cele mai performante fonduri din lume. România, diferențe majore

Un Fond Suveran corect, profesionist și transparent administrat ar putea genera lichiditatea atât de necesară statului. În lume există peste 100 de astfel de vehicule investiționale. China are câteva zeci. China Investment Corporation este al doilea fond suveran din lume cu active de peste 800 miliarde dolari. Toate țările din Golf au. Abu Dhabi Investment Authority este cel mai bogat fond suveran din Orientul Mijlociu, cu active de 792 miliarde dolari. Rusia are Fondul de Rezervă, Fondul Național de Bunăstare, Fondul de Investiții Directe. Cel mai mare fond suveran din SUA este Alaska Permanent Fund cu active de 54 miliarde dolari. Până și Turcia, după “puciul” eșuat din 2016, a creat un fond suveran cu o capitalizare de 200 miliarde dolari, chiar dacă până azi nu a reușit să atragă niciun investitor și nicio finanțare de la bănci. În Europa cel mai mare fond suveran este cel al Norvegiei, care a ajuns să fie și cel mai mare și cel mai performant din lume. El s-a constituit în 1998, cu un capital inițial de 100 miliarde dolari, pentru ca în prezent activele lui să depășească 1.000 miliarde euro. Anul trecut, a avut un randament de 13,7%, generând astfel un profit de 131 miliarde euro, cam de două ori bugetul statului român. Și polonezii, în 2016, au creat Fondul Polonez de Dezvoltare. Cele două fonduri europene sunt date ca exemplu de către inițiatorii proiectului de lege din România. Doar că există diferențe majore.

Capitalul FSDI se constituie din aport în natură, constând în participațiile majoritare sau minoritate ale statului la 33 de companii, pe când capitalul social al Fondului Polonez de Dezvoltare se constituie din alocări bugetare, fonduri UE, finanțări bancare, emiteri de obligațiuni. Fondul Suveran al Norvegiei s-a creat din excedentul de lichiditate rezultat din exportul de petrol și gaze. De principiu, fondurile suverane manageriază excesul de lichiditate al respectivelor state. Pe acest criteriu, întâlnim două tipuri de fonduri suverane: Commodity şi Non-commodity. Fondurile Commodity valorifică veniturile provenite dintr-o resursă în exces: petrol și gaze în Norvegia, statele Golfului sau Rusia, cupru în Chile, diamante în Botswana. Fondurile Non-commodity administrează excedentele comerciale din operațiunile de export – China, Singapore sau Coreea de Sud. Din păcate, România nu are nici resurse și nici excedente comerciale, ci doar deficite.

Capitalul FSDI se întregește și cu o parte de aport în numerar de 9 miliarde lei, doar că modul efectiv de alocare îl face inoperabil. Doar 200 milioane lei se transferă de la buget în momentul constituirii fondului. Acești bani vor fi risipiți pe salariile “specialiștilor” și managerilor fondului, pe contracte de consultanță și evaluare. Restul de 8,8 miliarde lei vor veni în tranșe în următorii cinci ani. Orice fond, fie suveran sau de dezvoltare, are nevoie de capital la momentul constituirii lui pentru a putea să funcționeze eficient și să investească în business-uri, obligațiuni, certificate de trezorerie, acțiuni sau valute, pentru a obține profit. Guvernul României bagă într-o singură oală companii ce activează în același sector, fiind într-o strânsă competiție. De exemplu, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Complexul Energetic Oltenia, sunt societăţi producătoare de energie cu o cotă de piață cumulată de aproape 75%. Vor fi greu de gestionat probleme ce țin de concentrare economică și concurență, pe acest subiect urmând a se pronunța și Comisia Europeană.

Șansa FSDI de a face profit, anulată

Inițial, anexa 1 la proiectul de lege avea 23 de companii, cât de cât profitabile. Plenul Camerei Deputaților a mai adăugat zece. Nu văd rațiunea economică pentru care societăți precum Poșta Română, CFR, Complexul Energetic Oltenia sau Hunedoara, Administrația Canalelor Navigabile și Administrația Porturilor Dunării să fie transferate la Fond. Cumulat, aceste companii au pierderi de peste 1 miliard euro. Dacă Guvernul își propune ca din profitul celor 23 de companii viabile să acopere pierderile și datoriile celorlalte zece, atunci practic anulează orice șansă a fondului de a genera profit, scopul pentru care se înființează un astfel de vehicul. Dacă Fondul va fi obligat să investească în construcția de spitale, școli sau drumuri, iarăși dezideratul de a aduce bani la buget nu va fi atins. Într-o atare logică investițională, FSDI va mări și mai mult deficitul bugetar. Azi, statul ia de la cele 33 de companii ce urmează să fie transferate Fondului dividente de peste 2,5 miliarde euro anual. De la momentul constituirii fondului, aceste dividente nu se vor mai duce la buget, ci vor finanța proiectele sociale și implicit păguboase ale acestuia. Niciun fond suveran din lume nu a înglobat în capitalul social societățile statului. De exemplu, Fondul Polonez de Dezvoltare a fost creat să atragă mai multe fonduri UE și să coordoneze instituțiile, agențiile și băncile implicate în implementarea “Strategiei pentru dezvoltare responsabilă”, adoptată de Guvernul polonez în 2016. România este printre puținele țări din lume care nu are o astfel de strategie de dezvoltare pe termen mediu și lung.

FSDI, pradă pentru rechini

Modul heirupist, populist și politicianist în care a fost imaginat FSDI îl va împiedica să-și atingă obiectivul de a genera lichiditate și profit. Prin ocultarea și politizarea managementului Fondului, statul va pierde venituri importante la buget. Fondul, odată lansat la apă, va fi devorat de rechini. Haita rechinilor din ograda partidelor guvernamentale își va subordona managementul Fondului și implicit al celor 26 de companii din portofoliu la care statul este acționar majoritar, va căpușa și decapitaliza Fondul și companiile din subordine prin încheierea unor contracte detrimentale acestor entități. Peste 500 de băieți deștepți au băgat Hidroelectrica în insolvență. La momentul deschiderii procedurii, în 2012, perla energeticii românești înregistra pierderi de 170 milioane euro și datorii de 1,2 miliarde euro! Azi, Hidroelectrica este cea mai profitabilă companie din România. Și-a plătit toate datoriile la valoare nominală și înregistrează un profit operațional de 500 milioane euro anual. Acelorași băieți deștepți, cărora între timp li s-au alăturat și alții, li se oferă pradă nu doar una, ci 33 de companii.

Scoaterea Fondului de sub incidența Legii 297/2004 privind piața de capital, a Legii 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, a OG 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile cu capital de stat, a OUG 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale și a OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă vor face din FSDI o pradă ușoară atât pentru firmele de casă și băieții deștepți ai alianței PSD-ALDE, cât și pentru marii rechini internaționali, care vor avea, în sfârșit, ocazia ca, în baza unor proceduri netransparente și a unor prețuri derizorii, să pună mâna pe ultimele companii ale statului. După acest moment, nu ne mai rămâne decât să tragem obloanele și să punem lacăt pe România. AVAS, fostă AVAB, a reprezentat cel mai mare jaf al României secolului XX. FSDI va reprezenta cel mai mare jaf al României în secolul XXI. AVAS a lichidat peste 7.500 de societăți ale statului. Având deja know-how, managementului politizat al FSDI îi va fi foarte ușor să lichideze participațiile statului la cele 33 de companii din capitalul fondului. Redactarea art. 7 pct. 9 din Legea de înființare a Fondului devoalează fără tăgadă această intenție: “Pachetele de acțiuni aduse aport la capitalul social al FSDI se transferă din proprietatea privată a statului în proprietatea privadă a FSDI, acesta putând dispune liber de respectivele acțiuni în calitate de bunuri proprii“. Curat constituțional, coane Liviu!

Sursa: remusborza.ro