Paradoxul marilor economii. Salariile au rămas în urmă

Economiile mari ale lumii traversează o perioadă paradoxală: șomajul este foarte redus, până la deficit de forţă de muncă, dar salariile nu cresc deloc sau așa cum ar trebui într-un astfel de context. Lipseşte câştigul de productivitate. În România, salariile cresc indiferent de productivitate, ceea ce ne costă - acum, prin inflație și mai târziu, prin lipsa de competitivitate.

Silviu Predoiu, fost șef al SIE și candidat la prezidențiale: „Nu știu dacă a fost comunism în România”

Cum va fi vremea în noaptea de Înviere și unde va ploua: „Ne apropiem de pragul unei zile de vară”

Directorul DSVSA Tulcea, prins luând șpagă și când arunca în WC parte din bani. Procurorii au spart toaleta ca să recupereze banii

Un locotent-colonel în rezervă, implicat în dosarul violențelor de la BEC din martie

Medici rezidenți lăsați fără sporuri în plină criză de personal: peste 200 vor să dea în judecată Spitalul Marie Curie

De ce ne simțim epuizați de sărbători și cum putem scăpa de oboseală. Sfaturile unui specialist în neuroștiințe

Exercițiu militar în Drumul Taberei: Armata Română s-a antrenat pentru lupta urbană, după modelul din Ucraina

Fără o reformă fiscală, economia României riscă să ajungă în categoria „junk”. Dăianu: „Reducerea cheltuielilor nu e de ajuns”

Recalcularea pensiilor se apropie de final, cu o întârziere de 8 luni. Statul va plăti retroactiv sumele în plus, începând din luna mai

Economiile mari ale lumii traversează o perioadă uşor paradoxală din punct de vedere al pieţei muncii: rata şomajului este extrem de scăzută, dar, totuşi, salariile stagnează. Un şomaj scăzut duce la deficit de muncă, aşadar angajatorii, de regulă, se luptă să-şi păstreze salariaţii. Acum, nu caută să-i ţină cu majorări salariale.

Un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică arată că la sfârşitul lui 2017, aproape 62% din locurile de muncă din economiile dezvoltate erau ocupate. E cel mai ridicat nivel de la criza financiară încoace. Dar creşterile salariale au avansat doar la jumătate faţă de ritmul din urmă cu 10 ani. O astfel de stagnare îi afectează, evident, pe cei cu venituri mai mici. OCDE identifică, însă, şi câteva explicaţii: creşterile de productivitate, generate de tehnologia avansată, sunt întâlnite în puţine companii. Restul au cam rămas în urmă, sunt reticente în a investi în inovare - şi atunci, dacă productivitatea e aceeaşi, la fel sunt şi salariile.

Unul din patru angajaţi nu are cunoştinte minime digitale, aşadar rămân pe aceleaşi poziţii, nu pot avansa şi nici nu se pot reorienta spre joburi mai bine plătite.

Sunt, desigur, şi factori geopolitici care influeanţează această reticenţă a companiilor la noile tehnologii: perspectiva unui război comercial şi BREXIT-ul sunt doar două dintre ele.

Datele Eurostat de la începutul săptămânii arătau că rata şomajului în Uniune s-a menţinut la 7% în luna mai, în scădere cu 0,7 puncte procentuale faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În România, e de 4,6% - mult sub media europeană - la fel, în scădere faţă de 5,1% în mai anul trecut.