Fermierii preferă să stea la mila Domnului, pentru că, spun ei, apa îi costă prea mult. În plus, puţini au norocul să fie în apropierea unei staţii de irigare funcţionale.
În sudul ţării deja soarele a uscat pământul.
Sistemele de irigaţii acoperă doar 8% din suprafaţa agricolă a României de peste 10 milioane de hectare. Până acum s-au semnat contracte de irigare pentru 400.000 din cele 800.000 de hectare care mai sunt traversate de sistemele vechi construite în timpul comunismului, triplu faţă de anul trecut. Problema e că acestea consumă cu 50% mai mult decât unele noi.
Unii fermieri nu au mai aşteptat ajutor de la stat şi au amenajat propriile sisteme de irigare.
În Danemarca, de exemplu, peste 70% dintre agricultori au deja un sistem de irigaţii. Iar investiţia este uşor de acoperit din subvenţiile primite, care sunt şi de trei ori mai mari decât cele ale agricultorilor români.
Costurile pentru irigare în Danemarca sunt de 200-500 de euro pe hectar, pe an, pentru întreţinere. Mai este plătită şi o taxă Guvernului, pentru apa folosită.
Diferenţa dintre terenul lăsat la mila Domnului şi cel udat de sisteme performante se vede.
„La porumb, anul trecut unde a fost suprafaţă irigată producţia a fost de 9 tone la hectar, neirigată două tone la hectar”, spune Daniel Constantin, ministrul Agriculturii.
Până acum, au fost reabilitate doar 100 din cele 450 de sisteme de irigaţii aflate în proprietarea fermierilor. Prea puţin însă. Refacerea celor care sunt în proprietatea statului costă un miliard de euro, bani care ar putea veni tot din fonduri europene.