Firmele românești, scoase din joc prin o ”Directivă a lucrătorilor detașați”

Vicepreședintele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale a Parlamentului European, românca Renate Weber, atrage atenţia asupra pericolului ca firmele est-europene, inclusiv cele româneşti, să fie scoase de pe pieţele vest-europene. Renate Weber acuză de ipocrizie Comisia Europeană pe acest subiect.

Aceasta ar fi consecința revizuirii Directivei europene privind lucrătorii detaşaţi, potrivit unui interviu acordat de Renate Weber pentru Hotnews.ro.

Firmele autohtone de transporturi au încasat primele efecte. Întrebat despre recenta discuţie dintre preşedintele român, Klaus Iohannis, şi omologul său francez, Emmanuel Macron, privind lucrătorii detaşaţi, europarlamentarul român a subliniat că autorităţile de la Bucureşti trebuie să se opună în continuare, alături de celelalte state afectate, propunerii Comisiei Europene de a revizui directiva lucrătorilor detaşaţi.

Potrivit lui Weber, revizuirea cerută de Franţa şi de alte state vest-europene dezvoltate, ar urma să afecteze în primul rând firmele est-europene care încheie contracte pe pieţele vest-europene şi care vor fi astfel obligate să-şi plătească angajaţii pe care îi trimit acolo prin detaşare măcar cu salariile mari din acele pieţe şi să plătească asigurări sociale în ţările în care se face detaşarea.

Europarlamentarul român subliniază că nu e vorba de lucrătorii români care se angajează în străinătate, ci de lucrătorii angajaţi la firme din România.

În context, ea a criticat dur declaraţiile recente ale preşedintelui francez Emmanuel Macron, care susţinea revizuirea directivei europene privind munca detaşată. "Munca detaşată conduce la situaţii ridicole. Credeţi că pot explica oamenilor din clasa mijlocie franceză că firmele închis fabrici în Franţa ca să meargă în Polonia pentru că e mai ieftin, iar în Franţa firmele angajează polonezi plătiţi mai prost? Acest sistem nu funcţionează corect",  spunea Emmanuel Macron, în media franceze.

Opiniile Renatei Webwe pe această temă, potrivit interviului acordat Hotnews.ro:

Revizuirea Directivei lucrătorilor detaşaţi mi se pare unul dintre subiectele cele mai fierbinţi din UE şi cu serioase consecinţe politice.

În primul rând trebuie explicat că lucrătorii detaşaţi sunt o altă categorie decât lucrătorii care îşi caută pe cont propriu un loc de muncă în UE. Pentru aceştia din urmă vorbim de libertatea de circulaţie a persoanelor şi accesul la piaţă muncii.

În schimb, pentru lucrătorii detaşaţi vorbim de libertatea de circulaţie a serviciilor, pentru că sunt companii dintr-un stat membru care câştigă diferite contracte în alte state membre şi îşi trimit propriii angajaţi pentru realizarea acelor contracte.

Diferenţa este de maximă importanţă, mai ales că am văzut multă confuzie pe tema asta, inclusiv din partea politicienilor, mai ales în contextul campaniei electorale din Franţa, dar şi după terminarea ei, inclusiv în Parlamentul European, deşi subiectul e în dezbatere de peste un an. Obiecţiile mele privind această revizuire sunt legate şi de consecinţele ei, dar mai ales de ipocrizia din spatele ei.

În primul rând, mi se pare inadmisibil ca, după cartonaşul galben al celor 11 state care s-au opus propunerii Comisiei, aceasta nu a retras propunerea ca să o revizuaisca, ci a trimis-o la Parlament şi la Consiliu, aşa cum era iniţial redactată. Asta se întâmplă în contextul apropierii alegerilor din Olanda şi Franta, când retorica extremiştilor Wilders şi Le Pen era maximă. În Parlamentul European cele două raportoare care au fost desemnate sunt tocmai o deputată din Franţa de la PPE şi o deputată din Olanda de la Socialişti. Coincidenţă? Sigur, nu.

De ce vorbesc de ipocrizie? Pentru ca în realitate sunt doar 1,9 milioane de lucrători detaşaţi în toată Uniunea, cei mai mulţi vestici care lucrează tot în state din vestul şi nordul UE, deci numărul lor este foarte mic raportat la cele 500 de milioane de cetăţeni europeni. Se invocă până la saţietate nevoia de a combate dumpingul social şi de a proteja demnitatea lucrătorilor detaşaţi, când în realitate este vorba de a impune mai multe condiţii care să scoată de pe piaţa concurenţială a serviciilor întreprinderile din ţările mai puţin dezvoltate din UE, din estul, centrul şi sudul Europei.

Se cere nu doar că lucrătorii detaşaţi să fie plătiţi la nivelul lucrătorilor din statele unde lucrează, dar se solicită şi că asigurările să fie plătite în aceste ţări, numărul de luni de detaşare să se micşoreze, etc etc. Se ignoră însă, sau nu se doreşte a lua în considerare, ca în afara salariului, un angajator care trimite lucrători detaşaţi are şi alte cheltuieli, transport, cazare, diurnă, ca toate taxele legate de salarii se plătesc în ţările de origine.

S-ar ajunge în situaţia în care costurile detaşării să fie atât de mari încât să contractele să nu mai poată fi realizate şi de fapt să se scoată de pe piaţa întreprinderile din alte ţări. Evident, primele afectate ar fi întreprinderile mici şi mijlocii din centru şi estul Europei, dar şi Spania şi Portugalia. Din această cauză, pe mine mă suprinde atitudinea sindicatelor noastre care parcă nu vor să vadă consecinţele acestor interdicţii. A proteja lucrătorii detaşaţi presupune înainte de orice să mai existe detaşaţi.

Or, recentele legislaţii privind salariul minim pe ora introdus la transportatori de ţări precum Germania, Franţa, Belgia, Austria, au demonstrat cu prisosinţă ca tocmai întreprinderile mici şi mijloc sunt cele afectate până la scoaterea de pe piaţa transportului european. În loc să remediem acest aspect, se doreşte extinderea lui în toate domeniile.

Recentele declaraţii ale preşedintelui Macron m-au decepţionat, pentru că ele continuă retorica populistă începută de Le Pen. Pentru cineva recent apărut în politica şi care a declarat că vrea să facă politică "altfel", utilizarea unor argumente populiste este dezamăgitoare. Pentru că încetul cu încetul vom vedea că extremiştii sunt excluşi nu pentru că-i rejectează societatea, ci pentru că le fac democraţii treaba.

În ce priveşte România, noi trebuie să continuăm să aperam poziţia exprimată până acum şi să ne coordonăm cu celelalte ţări cu care, în acest domeniu, avem interese comune.

Citește aici cum țările UE, rând pe rând, încep să inchidă ușa TIR-urilor românești, fără nicio reacție din partea Guvernului și Ministerului Transporturilor. 

Patronatele transportatorilor rutieri au cerut sprijin în Parlamentul european europarlamentarilor români pe aceste teme, fără rezultat însă până acum, cu excepția Renatei Weber.