Studiu: Nici 2030 nu e un termen realist pentru intrarea în Zona Euro
România va putea adopta euro abia în 2030 dacă îşi menţine ritmul mediu de creştere economică de 4% din ultimii 15 ani. Şi nici dacă ar ajunge la o creştere anuală sustenabilă de 5% nu ar putea să intre în zona euro mai devreme de 2025. Sunt concluziile unui studiu realizat de economistul Daniel Dăianu de la BNR. Ca să poată adopta moneda unică România trebuie să ducă PIB-ul pe cap de locuitor la 75% din media zonei euro. Adică trebuie să inverseze procentul actual de 57%. De aceea este necesară o creştere economică rapidă, dar şi sănătoasă. Or, unele calcule arată că PIB-ul României nu poate creşte cu mai mult de 3% în mod sustenabil. Ceea ce înseamnă că nici măcar 2030 nu ar putea fi un termen realist pentru intrarea în Zona Euro.
Cel mai nou termen limită pe care şi l-a impus România pentru înlocuirea leului cu euro este anul 2019. Însă acest obiectiv pare imposibil de atins, deoarece continuă să existe decalaje foarte mari faţă de ţările care au adoptat moneda unică. PIB-ul pe cap de locuitor, un indicator important al nivelului de trai, este în acest moment la 57% din media zonei euro. Ca să fie pregătită pentru euro, România ar trebui să ajungă un PIB pe cap de locuitor de cel puţin 75% din media zonei euro. Însă acest prag nu poate fi atins prea curând.
Un studiu coordonat de Daniel Dăianu, membru în consiliul de administraţie al Băncii Naţionale ia în calcul două scenarii. În primul România ar avea anual o creştere economică de aproximativ 4%, cum a avut în medie, din 2000 până în 2015. În acest ritm, ar avea nevoie de 13 ani ca să ajungă la PIB-ul pe cap de locuitor recomandat pentru intrarea în zona euro. Al doilea scenariu este ceva mai optimis. România ar putea adopta moneda unică în 9 ani dacă ar avea anual o creştere economică sustenabilă de 5%.
Însă potrivit unui alt oficial al BNR, economistul şef Valentin Lazea, creşterea economică potenţială a României este de 3%. PIB-ul potenţial nu este o barieră de nedepăşit. Creşterea economică creşte peste potenţial. Sunt însă consecinţe, cum ar fi majorarea inflaţiei sau a datoriei publice.
O creştere economică sănătoasă are nevoie de capital proaspăt, de o forţă de muncă suficient de mare şi de bine pregătită şi de o productivitate ridicată. Însă, după cum arăta tot Valentin Lazea, investitiile străine directe, au scăzut de la o medie anuală de 7,3 miliarde euro în perioada 2004-2008 la o medie de 2 miliarde şi jumătate de euro între 2009-2015. În ceea ce priveşte mâna de lucru, prăuşirea natalităţii a făcut ca în perioada 2009-2015 să intre în câmpul muncii cu 100 de mii mai puţini oameni decât în perioada 2004-2008. Iar productivitatea este strâns legată de calitatea educaţiei, iar tinerii din România ocupă unele dintre ultimele locuri la matematică, ştiinţe şi înţelegera textelor în clasamentul celor 65 de ţări în care au fost date testele PISA.
Toate aceste probleme limitează evoluţia economică a României şi, automat, pot duce şi la o întârziere a adoptării monedei euro. În studiul său, Daniel Dăianu arată că ţările baltice din zona euro au adoptat moneda unică având un PIB pe cap de locuitor asemănător cu cel pe care îl are România în prezent. Însă acele exeple sunt considerate irelevante având în vedere dimensiunea acelor ţări. Spania ar trebui să fie un exemplu pentru România. Şi unul negativ, deoarece a intrat în zona euro când declajele erau încă mari, ceea ce a ajuns să afecteze nivelul de trai al populaţie. Adoptarea monedei unice reduce spaţiul de acţiune al unei ţări, deoarece o lasă fără supapa politicii monetare care este transferată către Banca Centrală Europeană. Singurul instrument aflat la îndemâna autorităţilor naţionale rămâne politica fiscală.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
