Preluarea Băncii Româneşti de către grupul ungar OTP a căzut. Banca Naţională nu şi-a dat acordul pentru această tranzacţie parafată încă din vară, dar care mai aştepta avizul principal, cel al regulatorului. Era un rezultat previzibil de fapt. Avizul a tot fost întârziat, dincolo de ce eram obişnuiţi, iar OTP şi Naţional Bank of Greece ajuseseră la un acord pentru Banca Românească încă de astă vară.
Preţul vehiculat era de 100 de milioane de euro, plus obligaţia grupului ungar de a rambursa un credit de 550 de milioane de euro către banca mamă din Grecia. S-ar putea ca aceste cifre mari de pe final să fi fost problema. Banca naţională nu a oferit încă explicaţii pentru avizul negativ, dar poate inovca argumente de soliditate a noii entităţi, care să pună în pericol sistemul. Nu a fost o problemă de concentrare de piaţă, erau două bănci mici şi în plus Consiliul Concurenţei îşi dăduse acordul pentur preluare. Poate să fie ceva legat de bani. De fapt capacitatea şi sursa financiară a acelor milioane care ar trebui plătite.
OTP a intrat într-o perioadă de strategie agresivă de extindere. Anul trecut a mai preluat două bănci, în Croaţia şi Serbia. Se intinde financiar foarte mult şi poate asta a stârnit îngrijorarea BNR.
În noile condiţii, tot procesul pentru Banca Românească se va relua. Banca Transilvania a fost în cărţi pentru preluare, însă în cadrul negocierilor ar fi oferit mult mai puţin decât OTP, în jur de 60 de milioane, plus plata acelei linii de credit către grupul mamă. Între timp Banca Transilvania a preluat Bancpost.
E o situaţie destul de complicată pentru National Bank of Greece, care a fost ţinută pe linia de plutire cu bani din pachetul de asistenţă financiară acordat Atenei. Ca şi celelalte surate elene este presată să vândă sucursalele din Balcani. Şi are mai puţin spaţiu de negociere acum după ce a căzut afacerea cu OTP.
Însă în sistemul bancar românesc avem un curent de suprareglementare venit din zona politică, motivat populist evident. Sunt încercări de plafonare a dobânzilor, de a intorduce o dare în plată la leasing. Cel puţin asta din urmă poate deveni explozivă. Lasă loc la abuzuri uriaşe. Iei maşina o foloseşti doi ani şi o dai înapoi. Fără nicio problemă ulterioară. Se transformă într-un leasing operaţional cu costuri mai mici. Nu e ca la case, e mai simplu. Şi atunci leasingul se poate scumpi foarte mult.
FOTO: Getty Images