Înainte de Revoluţie, la Fabrica de Sticlă din Avrig lucrau 1.200 de oameni. Astăzi au mai rămas doar o sută de angajaţi. Vin şi acum comenzi pentru zeci de mii de vase, pahare şi tot felul de obiecte din sticlă. Sunt la mare căutare printre francezi, germani, spanioli, italieni sau americani.
90% din producţie merge la export, iar fabrica de sticlă din Avrig s-a găsit, pentru prima oară după două decenii, în situaţia de a mai căuta sticlari ca să poată acoperi toate solicitările din Occident.
„Suntem nevoiţi să refuzăm comenzi pentru că nu mai avem sticlari specializaţi în toate tipurile de articole. Am avea să şcolarizăm cel puţin încă 80 de sticlari”, spune Mihaela Potzolli, director comercial al Fabricii de Sticlă Avrig.
Meşterii autentici pot fi număraţi pe degete. Unul dintre ei este Ioan Tămâian, un mare iubitor de artă. După 10 ani de lucru în mai multe fabrici din ţară, bărbatul şi-a deschis propriul atelier de sticlărie lângă Sibiu.
Din atelierul său pleacă la export lună de lună peste 500.000 de pahare, vase, vaze sau cupe din sticlă. Meşterul lucrează cot la cot cu 30 de muncitori angajaţi. ,,Specialitatea casei" sunt globurile şi ornamentele de Crăciun poleite cu aur şi argint.
În urmă cu 20 de ani, România avea peste 500 de fabrici şi ateliere de sticlărie şi ceramică fină, în care lucrau circa 60.000 de oameni. În prezent, pe piaţă au mai rămas 30 de producători, iar numărul angajaţilor a coborât la ordinul sutelor.