Cum au ajuns marile companii petroliere să vândă combustibil fosil „neutru din punct de vedere al emisiilor” care nu există

Din ce în ce mai multe companii internaționale din sectorul energetic încep să-și dea seama că este nevoie să-și intensifice eforturile pentru combaterea problemelor de mediu, cel puțin la nivel declarativ, și aplelază la soluții de compensare a emisiilor de dixodid de carbon pe care le degajă în atmosferă. Astfel, investesc în proiecte care echilibreză amprenta gazelelor naturale ce încălzesc planeta, plătind sătenii care locuiesc în jurul pădurilor din Africa pentru a proteja aceste zone de vegetație. Însă această metodă nu este suficientă pentru a combate cantitatea de CO2 pe care marile companii petroliere o propagă în aer, potrivit unei analize Bloomberg.

În septembrie anul trecut, compania petrolieră franceză Total Energies a realizat primul transport de gaze naturale „neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon”. Mișcarea a fost cea mai ecologică măsură posibilă realizată de Total pentru a echilibra combustibilii fosili și a reprezentat un pas important în a face ca produsul de bază al companiei să fie acceptabil într-o lume care se încălzește din ce în ce mai mult din cauza schimbărilor climatice. 

O tranzacție care a mulțumit pe toată lumea 

Compania Total a realizat acel transport după ce a aflat că un client al său cumpărase anterior două încărcături neutre din punct de vedere al emisiilor de carbon de la rivalii Royal Dutch Shell, compania anglo-olandeză de petrol cu sediul în Haga. 

Potrivit unui lucrător al companiei Total, care a fost chestionat de Bloomberg, primul pas pe care l-a făcut compania franceză pentru a-și da seama cum să neutralizeze emisiile gazului natural lichid (GNL) a fost să caute pe internet proiecte ecologice care ar putea compensa poluarea. 

La mii de mile depărtare, un voluntar din Zimbabwe, pe numele Kembo Magonyo, a petrecut luni întregi curățând pădurea în apropierea graniței cu Mozambic. Acolo, incendiile sălbatice de vegetație apar frecvent și se exind între cele două țări, transformând copacii în deșeuri înainte să poată exista un răspuns rapid de combatere. „Toată această zonă de pădure poate fi distrusă dacă nu facem ceea ce trebuie”, a declarat Magonyo jurnaliștilor de la Bloomberg. Activitatea sa este organizată și coordonată de un grup finanțat parțial prin acordul neutru în materie de carbon al companiei Total.

În noua matematică complicată a soluțiilor climatice, sătenii care curăță pădurile din sudul Africii pot ajunge să redefinească rețele de comerț global în valoare de miliarde de dolari.

Grupul Total a început să caute proiecte capabile să îndeplinească cerințele ecologice, care să genereze credite nu foarte scumpe pentru emisiile de carbon susținute de o organizație internațională. Ulterior, Total a stabilit o colaborare cu firma de consultanță South Pole din Zurich și a plătit 600.000 de dolari dintr-o tranzacție de 17 milioane de dolari pentru protecția pădurilor în Zimbabwe. 

Mișcarea s-a dovedit un câștig pentru toată lumea. Grupul Total și-a ținut promisiunea față de investitori de a-și micșora amprenta de carbon, comunitățile sărace au primit sprijin financiar, iar cumpărătorul, China National Offshore Oil Corp (CNOOC), a denumit transportul ca unul dintre pașii pe care îi adoptă pentru „a furniza energie verde și curată națiunii”. Însă experții climatici și chiar un organizator important din spatele acordului dintre Total și CNOOC susțin că transportul de gaze naturale „neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon” nu va face practic nimic pentru a reduce dioxidul de carbon din atmosferă, rămânând mult sub obiectul de atingere a neutralității.

O soluție care nu rezolvă problema poluării

„Afirmația potrivit căreia se poate comercializa vânzarea de combustibili fosili pentru că s-au direcționat câțiva dolari în conservarea pădurilor tropicale din Africa nu este o afirmație justificabilă”, a declarat Danny Cullenward, lector al Universității Stanford și director de politici la Carbon Plan, un ONG internațional care analizează soluțiile climatice și impact acestora în lupta cu problemele de mediu. 

În cel mai bun caz, spune Cullenward, eforturile de prevenire a despăduririlor prin oprirea incendiilor pot evita doar gazele suplimentare eliberate atunci când copacii ard. Însă, sătenii din mediul rural nu pot face nimic pentru a contracara poluarea pe scară largă cauzată de gazele naturale, în afară de a-i face pe comercianții și consumatorii de energie electrică să se simtă bine pentru că susțin cauzele ecologice în regiunile în care banii sunt puțini.

Grupul Total a declarat public că efectuează diligențele necesare cu privire la proiectele de compensare a emisiilor de CO2 și a confirmat că a împărțit costul compensărilor în cadrul operațiunii de transport a gazului natural lichefiat către compania națională de petrol din China. Cu toate acestea, compania petrolieră franceză a refuzat să ofere mai multe detalii, inclusiv prețurile plătite pentru creditele de carbon, invocând clauzele de confidențialitate.

De asemenea, grupul Total a declarat că nu ia în considerare creditele de carbon în rapoartele sale privind emisiile la nivel de companie sau ca parte a planului său de naturalitate climatică până în 2050. „Deși este un instrument important, compensarea nu poate fi considerată un substitut pentru reducerea emisiilor directe de către companii, ci doar o completare”, a transmis Total Energies într-un comunicat. 

Utilizarea unor termeni definiți științific, cum ar fi „neutru din punct de vedere al emisiilor de carbon” sau „zero net” în limbajul de marketing, induce o confuzie suplimentară. Ambii termeni înseamnă echilibrarea oricăror emisii generate în atmosferă cu o cantitate echivalentă de eliminare. Oamenii de știință avertizează că diluarea semnificației acestor termeni în campaniile de marketing ar putea avea un impact dezastruos asupra efortului global de a ține cont de emisiile de CO 2 și de a reduce gazele cu efect de seră.

Totodată, majoritatea experților precizează că evitarea defrișărilor de pădure nu este același lucru cu eliminarea gazelor cu efect de seră. „Această paradigmă încurajează un mecansim fictiv care nu ajută la avansarea obiectivelor de neutralitate climtică”, a avertizat profesorul Cullenward. 

La rândul său, Renat Heuberger, cofondatorul firmei de consultanță South Pole din Zurich, a declarat că nu crede că protecția pădurilor poate redresa poluarea cu gaze naturale din atmosferă. „Este o absurditate atât de evidentă. Chiar și fiica mea de 9 ani va înțelege că nu este cazul să se întâmple așa ceva. Cât timp se vor arde combustibili fosili vor fi generate emisii de CO2 în aer", a declarat Heuberger. 

Gazul Natural Lichefiat și efectele sale 

Exploatările grupului Total au început să încălzească planeta în momentul începerii forajelor din câmpul de gaze naturale Ichthys situat în Marea Timor, în largul coastei de nord-vest a Australiei. Exportarea gazului printr-o conductă de 890 km a riscat scurgerea de metan, un gaz poluant puternic care captează de 80 de ori mai multă căldură decât CO2 în primele sale două decenii în atmosferă. Astfel, s-a ajuns la soluția răcirii gazului într-un lichid pentru a fi transportat pe mare. Cu toate acestea, procesul și apoi transportul gazului natural lichefiat (GNL) a generat emisii suplimentare de CO2 în atmosferă. Chiar și nava destinată transportului sau depozitării gazelor, care a adus GNL-ul în orașul Shenzhen, în sudul Chinei, a generat CO2 pe parcursul navigației. 

La destinația finală, după ce CNOOC a revendicat marfa în septembrie anul trecut, GNL-ul a fost folosit pentru a alimenta nenumăratele fabrici ale orașului sau rețeaua de electricitate care deservește aproximativ de 12 milioane de cetățeni. Acest lucru a generat cantități mari de CO2 în atmosferă, pe care comercianții vor trebui să le compenseze.

Grupul Total și Compania Națională de petrol din China au convenit să stabilească emisiile transportului din toamna anului trecut la 240.000 de tone metrice de CO₂, o cantitate echivalentă cu cantiatea de poluare generată de 30.000 de gospodării americane într-un singur an.

Cu toate acestea, cifra este, în cel mai bun caz, o estimare aproximativă, atenționează experții climatici, deoarece există prea multe variabile. „Nimeni nu a făcut în mod convingător un calcul precis”, a declarat Fauziah Marzuki, analist în cadrul BloombergNEF, furnizorul strategic de cercetare al companiei media Bloomberg, care acoperă piețele globale de mărfuri și tehnologiile care conduc tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon.

Dacă grupul Total a început recent să-și fixeze obiective clare pentru ameliorarea emisiilor de CO2, compania South Pole din Zurich generează credite de compensare a carbonului de mai bine de 15 ani, cu mult înainte ca marile corporații să se intereseze de cum să compenseze emisiile pe care le degajă în atmosferă. 

Costul unui transport de GNL

Credite de carbon suficiente pentru a compensa un transport de GNL pot costa între 1 și 15 milioane de dolari, potrivit Eurasia Group. Cele mai multe dintre tranzacții se încadrează în jurul sumei de un milion de dolari, în termeni de cost și de calitate. 

Comercianții din Asia susțin că compensările se vând de obicei cu mai puțin de 6 dolari pe tona de CO2. Bill Gates a declarat într-un interviu la începutul acestui an că plătește aproximativ 600 de dolari pe tona de CO2 pentru a aspira carbonul din aer, folosind tehnologii de vârf, în efortul de a compensa amprenta sa de carbon. 

Grupul Total a decis să obțină cea mai mare parte a compensațiilor sale din proiectul parcului eolian Hebei Guyuan, situat în provincia chineză Hebei. De asemenea, a adăugat credite suplimentare în proiectul de protecție forestieră din regiunea Kariba din Zimbabwe. Aceste credite au avut o valoare mai mare decât cele provenite de la ferma eoliană chineză, dar în medie s-au ridicat la un total de sub 3 dolari pe tona de CO2.

Când oamenii de știință din domeniul climei se gândesc la compensările emisiilor de carbon, un concept cheie cu care se confruntă se numește „adiționalitate”. Acesta presupune că marile companii trebuie să echilibreze cantitatea de carbon numai dacă elimină efectiv cantitățile de CO₂ care nu ar fi fost absorbite fără sprijinul acestora. Este un concept extrem de complicat, care este adesea predispus la a fi încălcat. 

Carbon Green Africa, organizația care se ocupă de programul de protejare a pădurilor din Zimbabwe, susținut de grupul Total, lucrează pentru apărarea unui coridor de 785.000 de hectare de pădure, unde se găsesc și o mulțime de specii de animale sălbatice. Localnicilor care s-au alăturat inițiativei de curățare a acestor păduri li s-a spus că păstrarea focurilor la distanță înseamnă mai mult decât protejarea culturilor și a animalelor, iar totul face parte dintr-o misiune internațională de combatere a temperaturilor medii globale. 

Programul ONU privind reducerea emisiilor care provind din defrișări și din degradarea pădurilor 

Reducerea emisiilor de CO2 provenite din defrișarea și degradarea pădurilor este un program care a luat naștere sub coordonarea Națiunilor Unite și are în vedere conservarea, gestionarea durabilă a pădurilor și îmbunătățirea stocurilor de carbon forestiere în țările în curs de dezvoltare. Scopul inițial a fost de a ajuta guvernele să facă schimburi între ele, astfel încât țările bogate să poată sprijini financiar acțiunile climatice ale țărillor în curs de dezvoltare. După ce liderii politici nu au căzut de acord cu privire la modul în care ar trebui să funcționeze sistemul, dezvoltatorii de proiecte private au început să comercializeze compensările direct către corporații.

Anul trecut, Carbon Green a investit 2,5 milioane de dolari în districtul Mbire, centrul provinciei Mashonaland din Zimbabwe, cea mai mare parte a finanțării fiind destinată proiectelor de infrastructură, cum ar fi drumurile și școlile, care contribuie la stimularea dezvoltării. Aproximativ 20% s-au îndreaptat direct către protecția mediului. „Banii au fost foarte buni”, a spus Tarcisius Mahuni, coordonatorul consiliului raional local din Mbire, care a mai precizat că fondurile din creditele de carbon au reprezentat mai mult decât triplul a ceea ce oficialii locali sperau să colecteze din veniturile fiscale.

Carbon Green susține că proiectul din Zimbabwe combate 6,5 milioane de tone de emisii de carbon în fiecare an, iar prețul pe tonă este în general de aproximativ 1,5 dolari, deși uneori prețul coboară și la 0,20 de dolari per tona de carbon. 

Viitorul incert al GNL-ului

În ultimii 60 de ani, gazul natural a fost privit ca o alternativă mai curată la cărbune și țiței. Acest lucru a dat companiilor, cum ar fi Total, încrederea în longevitatea sa, chiar și într-un timp în care se pune din ce în ce mai mult accentul pe acțiunile climatice. 

Prețul energiei solare și eoliene scade mult mai repede decât se aștepta oricine. Există o conștientizare din ce în ce mai mare a pericolelor climatice generate de conductele utilizate pentru transportul gazului, care pot elibera cantități mari de metan, gazul de seră foarte puternic care reprezintă componenta principală a GNL-ului. Raportul grupului interguvernamental al ONU privind schimbările climatice solicită reducerea emisiilor de metan în următorii 10 ani, dacă lumea dorește să își atingă obiectivele în materie de climă.

Agenția Internațională pentru Energie a propus recent un calendar pentru menținerea temperaturii medii globale sub 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale. Utilizarea gazelor naturale ar trebui să scadă cu mai mult de jumătate din nivelul său actual pentru a se ajunge la acest obiectiv, ceea ce înseamnă că nu ar mai trebui construite noi câmpuri de gaz sau terminale de export de acum înainte.

Cel puțin 16 transporturi de gaze naturale „neutre din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon” au fost realizate în ultimii doi ani și există o presiune din partea cumpărătorilor și a vânzătorilor de a se realiza mai multe tranzacții. Acest lucru este valabil mai ales în Asia, unde doi dintre importatorii de top din lume, Japonia și China, și-au stabilit obiective de reducere a emisiilor.

Cu toate acestea, niciuna dintre companiile energetice implicate în aceste tranzacții nu a dezvăluit calculele care stau la baza afirmațiilor lor privind neutralitatea din punct de vedere al emisiilor de carbon. „Compensările ajută companiile să elimine doar pe hârtie emisiile din raportul anual, fără să existe o investigație mai amplă privind cantitatea de emisii care este eliminată din atmosferă”, a declarat Arvind Ravikumar, profesor la catedra de dezvoltare durabilă a Universității de Știință și Tehnologie Harrisburg din Pennsylvania. Acesta a mai spus că „multe companii au căzut în capcana găsirii celui mai rapid și mai ieftin mod de a părea să facă ceva pentru soluționarea crizei climatice”.