De ce rămâne Germania competitivă, deși salariile sunt mari, și de ce acest lucru nu e valabil pentru România
Zona euro este pentru România un club select, la care încă aspiră. Ca să renunţi la moneda naţională şi să adopţi euro sunt de îndeplinit patru criterii, adică trebuie să demonstrezi că ţara ta are o economie stabilă şi solidă. Iar dacă în discuţie mai apar şi referiri la o nouă criză economică mondială, atunci chiar ai de calculat cu atenţie un astfel de pas. „Din perspectivă politică poate fi atrăgător să oferi public o dată, să arăţi că guvernul este pro-european, pentru că pregăteşte aderarea la zona euro, dar cred că mai important ar fi de fapt o viziune generală: ce putem face astfel încât să ne pregătim economia pentru statutul de membru al zonei euro”, spune Pawel Tokarski, un analist economic care oferă consultaţii de specialitate chiar şi pentru guvernul Germaniei.
Vine sau nu vine criza economică? Răspunsul standard la această întrebare este da, la un moment dat vine. Însă înainte de a ne avânta în dezbateri pe o temă complicată, este bine să stăpânim nişte termeni de specialitate şi să le înţelegem utilitatea. Economiile mondiale sunt acum mai conectate ca niciodată şi într-adevăr, o problemă care apare într-un colţ de lume poate să afecteze mai repede decât credem şi ţări, din alt capăt al planetei. În egală măsură însă, domeniul economic dispune de soluţii capabile să diminueze sau chiar să oprească un astfel de eveniment.
Balazs Barabas: În ultima vreme auzim veşti proaste despre economiile europene, despre recesiune şi chiar şi o criză care urmează să vină. Dar, înainte de a intra în subiect, foarte pe scurt, fără să intrăm în chestiuni prea teoretice, ce este creşterea PIB-ului, de ce este atât de important pentru o ţară şi pentru Uniunea Europeană să aibă o creştere stabilă şi puternică a PIB-ului?
Pawel Tokarski: Sunt câteva măsuri care indică activitatea economică şi măsurarea PIB-ul este una dintre cele mai obişnuite dintre ele, cea care arată cât de mult din forţa economică a unei ţări creşte sau rămâne la acelaşi nivel sau chiar scade, şi atunci punem că o ţară intră în recesiune. Trebuie luat în calcul că zona euro este una foarte eterogenă, avem state membre mai mari, state membre mai mici, avem state membre care cresc mai repede, precum Irlanda, avem state membre care cresc mai încet sau chiar sunt în recesiune, precum Italia, dar acele economii au sisteme economice complet diferite, avantaje competitive complet diferite, aşa că nu trebuie să ne mirăm că producţia economică este diferită, aşa că nu cred că are prea mult sens să discutăm despre creşterea zonei euro ca un întreg, ci doar ca ţări individuale sau state membre mai mari, precum Germania, Franţa, Italia, care sunt importante atât pentru ele, cât şi pentru întreaga situaţie economică a blocului comunitar.
Balazs Barabas: De ce luăm de bun faptul că fiecare ţară are o creştere a PIB-ului? Este o creştere infinită pentru o ţară, la nesfârşit?
Pawel Tokarski: Este o întrebare interesantă şi este o chestiune legată şi de funcţionarea sistemului politico-economic. Când avem creştere economică, atunci şi condiţiile economice pentru populaţie se îmbunătăţesc, de regulă scade şi rata şomajului, avem consum în creştere şi de asemenea şi starea de spirit la nivelul afacerilor este una pozitivă. Este o întrebare bună cum putem să facem faţă fără creştere economică sau, chiar dacă o ţară intră într-o fază de creştere economică mai redusă sau chiar recesiune, atunci care va fi influenţa la nivel de sistem politic într-o democraţie, negativă sau nu. Acestea sunt întrebări importante de pus, dar depinde de gradul de stabilitate al unei ţări, cum va reuşi să treacă printr-o fază de creştere economică redusă.
19 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene fac parte din zona euro, adică au renunţat la monedele lor naţionale în favoarea monedei europene. Sunt foarte multe avantaje pentru ţările care aleg să facă parte din acest club financiar. În primul rând, economiile lucrează mai integrat. În al doilea rând, pentru că se lucrează cu o monedă unică, este mai simplu să ai o politică de management economic mai eficientă.
Balazs Barabas: Să vorbim puţin despre zona euro. Unii văd aderarea la zona euro ca pe o soluţie miraculoasă, alţii spun că este o catastrofă, aceştia iau în calcul exemplul Greciei, despre care se spune că a distrus echilibrul zonei euro. Ce credeţi despre zona euro? Este bine pentru ţările europene să adere sau să fie precaute?
Pawel Tokarski: Depinde, nu este un răspuns simplu la această întrebare. Nu aş spune că zona euro este un fel de iad unde Grecia a avut de suferit, dar este evident un club exclusivist care primeşte doar economiile foarte bune, funcţionale, să intre şi să rămână acolo. Dacă o ţară îşi bazează competitivitatea pe forţa de muncă ieftină, precum fac economiile celor mai multe state membre noi, atunci acestea ar trebui să aibă mai multă grijă dacă să intre sau nu în această uniune monetară. Ar trebui să reţină că statutul de membru al zonei euro ar trebui precedat de programe consistente ale reformei structurale şi de îmbunătăţire a modelului economic care ar trebui să fie bazat mai mult pe tehnologie şi mai puţin pe forţă de muncă ieftină. Pe de altă parte, statutul de membru al zonei euro este de asemenea legat de aspecte pozitive, cum ar fi accesul mai bun la capital, mai multă stabilitate a sectorului bancar şi de asemenea, eliminarea riscului ratelor de schimb valutar. Acesta este un factor important pentru economiile din centrul Europei pentru că cea mai mare parte a comerţului lor este cu zona euro şi acest lucru trebuie luat în calcul cu atenţie şi de asemenea supus unor campanii de informare, dacă este cazul şi aici presa are un rol foarte important. Pentru că nu trebuie prezentate lucrurile doar în alb şi negru, dar trebuie arătat că acesta este un pas important, care poate aduce beneficii economiei, dar de asemenea şi părţi negative şi că ar trebui să fim pregătiţi pentru ele.
România vrea să adere la zona euro, cel puţin acestea sunt declaraţiile pe care diverşi politicieni le fac în ultimii ani. Cea mai recentă dată avansată în spaţiul public este anul 2024. În prezent, ţara noastră îndeplineşte doar unul dintre cele 4 criterii necesare aderării la uniunea monetară. Condiţiile sunt derivate dintr-o serie de prevederi economice şi juridice convenite prin Tratatul de la Maastricht, în 1992. De aceea, ele se numesc criteriile de la Maastricht.
Balazs Barabas: Premierul României a stabilit o dată, anul 2024, pentru aderarea României la zona euro. Ce credeţi despre această dată? Poate fi atinsă? Este rezonabil să stabileşti o dată clară pentru aşa ceva?
Pawel Tokarski: Din perspectivă politică poate fi atrăgător să oferi o anume dată şi să arăţi că da, guvernul nostru este proeuropean, pentru că pregătim aderarea la zona euro, dar cred că mai important ar fi de fapt o viziune generală: ce putem face astfel încât să ne pregătim economia pentru statutul de membru al zonei euro, ce fel de paşi sunt de făcut. În loc să dăm o dată clară pentru o eventuală aderare, aş fi optat pentru un set de indicatori economici legaţi de calitatea instituţiilor, competitivitatea economiei sau chiar PIB-ul pe cap de locuitor şi când vom atinge aceste puncte, atunci vom începe şi procesul de integrare în zona euro.
Balazs Barabas: Un aspect foarte important pentru România şi pentru ţările estice de asemenea, este cel al salariilor mai mari din ţările vestice. Care sunt motivele economice pentru o ţară să plătească mai mult pentru angajaţii ei, decât alţii?
Pawel Tokarski: Dacă productivitatea este mai mare, în ţări precum Germania, atunci şi salariile sunt mai mari şi ţara poate să rămână competitivă. Este o întrebare importantă, dacă ne gândim cum a beneficiat Germania de zona euro, prin comparaţie cu Franţa şi Italia, pentru că Germania a reuşit să menţină menţină productivitatea şi nivelul salariilor relativ mai scăzute decât în Franţa sau în Italia.
Balazs Barabas: Ce duce la o productivitate bună pentru o ţară, pentru o economie? Este disciplina lucrătorilor, este tehnologia de calitate, ambele, mai multe?
Pawel Tokarski: Factorii importanţi sunt cei pe care i-aţi menţionat şi principala problemă este că dacă este o presiune a salariilor într-o ţară ca Ungaria sau România, fără creşterea productivităţii, atunci există riscul ca sectorul de manufactură să devină necompetitiv, prin comparaţie cu alţii, pentru că economii precum Germania au de asemenea şi alte avantaje, precum un sistem de instituţii stabile, în timp ce alte ţări precum Polonia, Bulgaria, unde aceste condiţii nu sunt îndeplinite şi creşterea salariilor ar putea să expună riscurilor modelele economice.
Balazs Barabas: Dacă o ţară intră în zona euro, duce acest fapt la creşterea calităţii vieţii pentru populaţia ei?
Pawel Tokarski: Putem găsi diferite exemple în zona euro, care confirmă aceste afirmaţii şi care sunt de asemenea împotriva lor. Sunt câteva ţări care au reuşit să se integreze cu succes în zona euro. Irlanda, în ciuda crizei, este cea care are cea mai mare creştere economică. Mai este şi Finlanda, dar sunt şi ţări care o duc bine în afara zonei euro, aşa cum sunt Danemarca sau Suedia. Euro nu este o garanţie a unei vieţi mai bune, este mai degrabă o şansă, poate fi folosită de cei deştepţi, care fac politicile şi ca un impuls pentru modernizarea economiilor, care pot face un pas mai mare, de la forţa de muncă ieftină, la tehnologie.
Economia Germaniei este cea mai puternică din Europa, dar chiar şi această forţă mai dă semne de oboseală. Ce înseamnă acest lucru? Pur şi simplu că orice perioadă de creştere este urmată şi de o descreştere. De aceea, economiştii sunt foarte atenţi la modalitatea în care folosesc cuvintele şi evită să spună criză, dacă semnele arată doar o încetinire a unui ritm.
Balazs Barabas: Sunteţi unul dintre consilierii guvernului Germaniei pentru chestiuni economice, ce sfaturi le daţi acum?
Pawel Tokarski: Noi suntem o instituţie care consiliază guvernul Germaniei, Bundestag-ul, atunci când suntem rugaţi, dar acum economia Germaniei încetineşte, dar condiţiile de stabilitate financiară şi economice şi situaţia fiscală sunt destul de bune. Germania şi-a redus semnificativ nivelul de datorii publice, care este acum cam 60% din PIB şi îndeplinesc criteriile de la Maastricht. Ce spun eu guvernului german este să aibă grijă la situaţia din alte două state mari ale zonei euro, Italia şi Franţa, pentru că aceste ţări sunt confruntate cu probleme structurale, care nu pot fi rezolvate într-un an, doi sau cinci. Aşa că trebuie să ne întărim instrumentele de coordonare a politicilor economice la nivel de UE, aşa-numitul semestru european, dar cred că ar trebui ca Germania să îşi întărească coordonarea politică cu Franţa şi Italia, pe chestiuni economice, să stea împreună şi să se gândească la ceea ce poate fi făcut pentru a se susţine reciproc în procesele de reformă economică din aceste ţări.
Balazs Barabas: Din ceea ce aţi spus până acum, încetinirea economiei Germaniei, probleme structurale în Franţa şi Italia, ar trebui ca ţările din Estul Europei, care sunt foarte strâns legate cel puţin de economia Germaniei, să fie îngrijorate pe termen scurt şi mediu?
Pawel Tokarski: Probabil că economiile din regiune ar trebui să se pregătească pentru o fază de creştere economică mai înceată, dar nu trebuie să dramatizăm. Polonia, de exemplu, a reuşit să menţină creşterea economică în timpul crizei euro şi a fost singura ţară. Există şi posibilitatea ca actuala scădere să nu fie atât de gravă aşa cum spun anumite voci, deci trebuie să luăm în calcul că anumite economii preferă să vadă lucrurile în negru, să facă predicţii negative şi să spună că aşteaptă următoarea criză globală, pentru că este mai simplu să atragi atenţia publicului dacă prezinţi predicţii negative, decât dacă eşti realist şi moderat.
Săptămâna aceasta premierul Marii Britanii, Theresa May, i-a scris preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, că îşi doreşte o amânarea ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană. Data iniţială pentru acest eveniment era 29 martie. Cu sau fără întârzierea zilei în care Brexit devine Brexit, statele care rămân în UE vor avea de acoperit 14% din bugetul comun, adică partea de contribuţie a Regatului Unit.
Balazs Barabas: Mulţi sunt înspăimântaţi de Brexit, mai ales de faptul că nu avem încă o soluţie, dacă luăm în calcul termenul limită, care se tot apropie. Ce aşteptări aveţi legat de Brexit, cât de mult va afecta economia europeană?
Pawel Tokarski: Este o întrebare foarte grea şi nu este niciun răspuns bun acum, pentru că nu ştie nimeni ce fel de Brexit va fi sau dacă până la urmă va mai fi vreun Brexit. Ne putem aştepta ca guvernul britanic să ceară prelungirea termenului limită. De asemenea, mai avem de luat în calcul şi că s-au anunţat măsuri de urgenţă, de către Comisia Europeană, că spre exemplu, anumite sectoare, precum cel financiar, vor fi protejate şi li se va da dreptul de echivalare astfel încât circulaţia financiară să nu fie perturbată. Dar bineînţeles, mai sunt sectoare, precum transportul, care ar putea fi foarte afectate de Brexit, dar pe de altă parte, toţi jucătorii din piaţă au avut suficient timp să se pregătească pentru un scenariu negativ şi să aplice măsuri de precauţie. Aşa că efectul negativ, din punctul meu de vedere, pentru zona UE, pentru piaţa unică europeană, nu ar trebui să fie atât de mare, decât în Regatul Unit al Marii Britanii, în sine.
La fiecare 7 ani, Uniunea Europeană lucrează la ceea ce poartă numele de cadrul financiar multianual. Adică, fiecare stat membru spune pe ce ar trebui cheltuiţi banii europeni şi mai ales cât de mari sunt sumele care pot fi alocate pentru diferitele domenii. Adoptarea acestui proiect pe termen lung face ca finanţele Uniunii să fie controlate în mod previzibil.
Balazs Barabas: Vorbim acum despre cadrul financiar multianual pentru următorii 7 ani. Pe ce ar trebui să fie concentrat, care ar trebui să fie priorităţile acestui cadru financiar?
Pawel Tokarski: Cred că ar trebui să ne prezentăm lista de dorinţe legată de posibilul cadru financiar multianual, dar aceasta este una dintre puţinele politici UE care sunt greu de schimbat, pentru că pentru orice modificare ai nevoie de acordul tuturor statelor membre, Marea Britanie nu va mai fi membru, rămân aşadar 27 de state, Franţa va opta pentru politica agrară comună, Germania va susţine politicile industriale, dar şi condiţionarea fondurilor UE de funcţionarea statului de drept, iar noile state membre, coaliţia statelor de coeziune (n.r. Centrul şi Estul UE) vor fi ferme în privinţa politicilor de coeziune şi a fondurilor structurale. Dar cred că cele mai vizibile schimbări vor fi în partea de venituri, din cauza Marii Britanii care iese din UE, aşa că va fi o gaură uriaşă în buget, pe care va trebui să o acoperim noi cei care rămânem şi se aşteaptă ca Germania să îşi asume cea mai mare parte a acestei poveri. Când Marea Britanie va ieşi din UE, putem aştepta ca mai multe fonduri să fie alocate pentru zona euro, deci noul buget pentru zona euro va fi inclus în cadrul financiar multianual şi de asemenea, se poate aştepta ca poate, nu în următorul cadru financiar, ci ulteriorul, fondurile să fie direcţionate spre noile state membre, din zona sudică, care au mai multă importanţă pentru stabilitatea monedei euro.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
