Cum ar arăta lumea dacă politicienii ar fi înlocuiți de inteligența artificială
Trăim vremuri în care inteligenţa artificială se dezvoltă puternic, dar şi vremuri în care democraţia este sub asaltul unui politic atipic pentru democraţie, a liderilor autoritari, populişti sau de-a dreptul corupţi. În atare condiţii, oare nu s-ar cădea intrarea inteligenţei artificiale în politic. E o întrebare. Şi în mod serios şi-o pune The Economist. Răspunsul, ca de fiecare dată când sunt teme sensibile nu e simplu - nu există da sau nu clar, ci un poate fi urmat de multe explicaţii, din acelea la marginea filosofiei. Dar merită o dezbatere, măcar cât se poate folosi inteligenţa artificială în politică şi pentru ce.
În Marea Britanie, un sondaj recent arată că unu din 4 cetăţeni crede că roboţii vor face o treabă mai bună în politică decât oamenii. Ceea ce i-a făcut pe specialişti să se întrebe dacă nu cumva acesta e viitorul: decizii politice luate pe baza unor algoritmi care să satisfacă nevoile populaţiei şi să ducă la perfecționarea administraţiei.
În aprilie, într-un oraş japonez de lângă Tokyo, unul dintre candidaţii la alegerile locale a fost...un robot. De fapt, un fost politician, care a creat un personaj virtual în baza inteligenţei artificiale care să-l reprezinte în alegeri. Maşinăria inteligentă a promis o politică imparţială şi obiectivă.
După cum remarcă The Economist, politicienii reali caută ca mesajul lor să ajungă la cât mai multe persoane, mai ales în vremuri în care încrederea în conducători este scăzută, iar performanţele le sunt puse sub semnul întrebării.
Inteligenţa artificială s-ar putea dovedi utilă şi e adoptată treptat: de exemplu, premierul Indiei şi fostul candidat la prezidenţialele din Franţa - Jean Luc Melenchon - s-au folosit în campanie de propriile holograme pentru a ţine discursuri în acelaşi timp unor mulţimi aflate în locuri diferite.
La scrutinul prezidenţial din Statele Unite, de asemenea, candidaţii s-au folosit intens de reţelele de socializare pentru a transmite mesaje ţintit. E posibil să se fi folosit de algoritmii acestor platforme şi de boţi controlaţi de prin alte părţi, dar asta nu înseamnă că, pe viitor, nu-şi pot dezvolta propriile sisteme.
Tehnologii, în fază incipientă, există deja de anul trecut. O echipă de specialişti, câştigătoare a unui concurs în Marea Britanie, a dezvoltat un sistem de comunicare online prin care cetăţenii pot intra în contact cu politicienii. Numai că, de cealaltă parte, nu răspund aleşii, ci...boţii.
Inteligenţa artificială ne ajută să înţelegem lucrurile mai bine şi mai rapid, ceea ce poate duce la soluţionarea problemelor într-un ritm neimaginat în urmă cu câţiva ani. Analiza datelor e folosită la identificarea potenţialilor infractori sau a comportamentelor de consum ale societăţii.
Intenţiile de vot pot fi uşor intuite doar în baza postărilor de pe Facebook. Sarcinile politice pot fi, tehnic, automatizate. Dar maniera în care se face politică nu.
Inteligenţa artificială în politică poate aduce obiectivitate. Ceea ce este dezirabil, mai ales când decidenţii sunt acuzaţi sau chiar recunosc că acţionează în beneficiul unor interese, individuale sau de grup. Decizia luată pe bază de algoritmi ar elimina un astfel de neajuns. Ar putea fi eliminată corupţia pe diverse paliere ale puterii.Deciziile controversate ar deveni mai simple în baza unor algoritmi.
Însă există o limitare. Informaţia procesată, analiza experineţelor anterioare nu aduce şi viziunea. Politica, făcută la nivel mare are, cel puţin ideatic, o componentă de viziune.
Inteligenţa umană e baza progresului uman. Pe baza datelor culese, se poate mai degrabă preveni, dar a face politică înseamnă, în majoritatea cazurilor, a trata. A veni cu soluţii la problemele reale ale oamenilor, nu doar a le facilita accesul la instituţiile statului prin debirocratizare prin digitalizare.
Într-o economie digitală, a deţine noile tehnologii te poate face stăpân, dar nu lider. A patra revoluţie industrială înseamnă că şoferii, avocaţii, doctorii sau chiar bucătarii pot fi înlocuiţi de maşinării automatizate. Dar cu deciziile care ţin de viitorul unei ţări sau ale umanităţii e nevoie de mai mult. Însă inteligenţa artificială complementară politicului uman nu ar strica deloc. Ar perfecţiona sistemul.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
