Patru bănci oferă credite în lei cu dobânzi fixe pentru o perioadă de doi până la zece ani. Avantajul acestora este că cel împrumutat are o imagine clară a ceea ce are de plătit. Ratele sunt constante o perioadă.
„Cel mai sigur pentru clienţi este un credit acordat în moneda în care primesc salariul. Un credit cu dobândă fixă este previzibil, ajută la planificarea bugetului familiei”, a spus Ionuţ Stanimir, reprezentantul unei bănci comerciale.
Suma totală plătită băncii este mai mare în cazul unui credit în lei cu dobândă fixă. Concret, pentru un credit de 300.000 de lei, dobânda fixă este de 5,5%, mai mare cu 1,25% decât în cazul unui credit cu un cost variabil, la actualele sale valori.
„Dacă în următorii ani, dobânda cheie se va păstra la acest minim, cei care au ales dobânda fixă vor pierde constant. Este un pariu pe care îl fac atât băncile, cât şi clienţii din care poţi ieşi câştigător sau nu”, a spus Liviu Andrei, broker de credite.
Clientul se apără de fluctuaţii ale dobânzii din piaţă. Dacă rata ROBOR la trei luni are salturi, creditul este imun la ele. De pildă, la începutul anului trecut, rata ROBOR la trei luni a crescut la peste 3% în urma unei lichidităţi reduse din piaţă.
Asta s-a văzut în costurile creditelor, pentru că băncile calculează medii de evoluţie. În acelaşi timp, clientul nu poate beneficia de eventuale scăderi ale ROBOR.
Există şi alte dezavantaje pentru client. Cei care vor să achite creditul mai repede trebuie să plătească şi un comision de rambursare anticipată. Acesta reprezintă 1% din valoarea creditului, dar este zero în cazul unui credit cu dobândă variabilă.
„În perioada în care dobânda este fixă pentru rambursări anticipate, se percepe un comision de rambursare anticipată de 1%, când se trece la dobânda variabilă, el dispare, e zero”, a adăugat Liviu Andrei.
Dobânda este fixă pentru o perioadă determinată de timp. La creditele pe perioade lungi, de regulă, primii cinci ani au costuri fixe, după care se trece la dobânda variabilă. Astfel, băncile îşi asumă un risc limitat. Peste ani, inflaţia poate urca semnificativ şi va trage după ea dobânzile, iar creditorii nu au cum să calculeze asemenea evoluţii lungi.