Controversele impozitului forfetar

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Copiii români de la țară, victimele sărăciei

În ultima variantă, forfetarul a fost un impozit minim pe cifra de afaceri. De exemplu, în cazul unei societăți comerciale mici, patronul trebuia să plătească o sumă de 500 de euro anual, indiferent dacă avea sau nu profit. Poate și din această cauză a fost numit în acea perioadă „impozitul pe pierdere”.

Impozitul forfetar a funcționat un an și jumătate - din mai 2009 până în octombrie 2010. La o analiză atentă se poate spune că nu a fost chiar un impozit forfetar, pentru că nu ținea cont de categorii profesionale, ci a fost un impozit generalizat pentru întreaga economie.

Este responsabil pentru falimentul a peste 150.000 de firme, așadar a fost un șoc pe care l-a produs această formă de impozitare.

În acest moment există în Parlament un act normativ înaintat pentru dezbatere și se analizează posibilitatea înființării unui nou impozit forfetar, dar care să țină cont și de domeniul de activitate și de mărimea firmei. Pentru o cafenea din centrul istoric al Capitalei, de exemplu, patronul trebuie să scoată din buzunar 8.000 de lei pe an.