În vreme ce oamenii de ştiinţă nu sunt încă siguri dacă încălzirea globală este un fenomen natural sau un efect al poluării, investitorii în energie au o altă preocupare. 72 de fonduri de investiţii au trimis pe adresa celor mai mari companii petroliere şi miniere ale lumii o scrisoare comună în care li se solicită să spună cum îşi vor desfăşura afacerile în momentul în care emisiile de gaze de seră vor fi reduse cu 80%.
Cu atât va scădea poluarea aerului până în 2050 dacă guvernele naţionale vor da crezare unei facţiuni tot mai influenţe a comunităţii ştiinţifice mondiale. O astfel de măsură de înlocuire a energiei convenţionale cu energie verde ar provoca pierderi de peste 400 de miliarde de dolari numai industriei petroliere. Minele de cărbuni ar avea de asemenea pierderi uriaşe.
Financial Times scrie că unele companii energetice au refuzat solicitarea fondurilor de investiţii. Însă cele mai multe au anunţat că vor dezbate aceste probleme pe viitor. Adevărul este că giganţii petrolieri sunt conştienţi că pe termen lung energia regenerabilă va lua locul energiei produse prin arderea resurselor minerale. Însă aceeaşi giganţi petrolieri vor încerca să se asigure că această schimbare va avea loc abia după ce resusele din subteran se vor fi terminat.
Ca să pară că au un plan de viitor şi că să dea bine în ochii investiorilor şi ai publicului larg, marile companii petroliere au început să investească puţin câte puţin în energia eoliană şi cea solară. În acelaşi timp, însă, caută soluţii prin care să scoată la costuri cât mai mici cantităţi cât mai mari de petrol şi gaze.
Şi, în ciuda noilor politici de mediu, aceste resurse vor continua să aibă clienţi. În Uniunea Europeană companiile petroliere şi cele miniere îi au pe marii industriaşi de partea lor. Poate cel mai bun exemplu este recentul turneu european al siderurgistului Lakshmi Mittal, care le-a cerut guvernelor să încurajeze producţia de electricitate ieftină prin tăierea subvenţiilor pentru energia verde.
În China, ţară care importă din ce în ce mai mult petrol, autorităţile comuniste nu au o strategie coerentă de mediu. Iar maşina electrică, cea care ar fi putut să pună în pericol încasările companiilor petroliere, este încă departe de performanţele maşinilor convenţionale. Şi, chiar dacă ar fi performanţă, ar putea foarte bine să folosească electricitate produsă cu cărbuni şi gaze.