Comentariu Business Club: Un fond pentru neliniștea noastră. Mizele înființării Fondului Suveran de Investiții
Un pas din doi pentru fondul suveran, marea pohtă a lui Liviu Dragnea de la economia României, mai mult decât parteneriatul public-privat. Executivul a adoptat ordonanţa de urgenţă pentru înfiinţarea Fondului, mai urmează o Hotărâre de Guvern care să vină cu detalii. Va fi acel vehicul prin care va curge lapte şi miere în economia românească. Sau se va scurge lapte şi miere din economia românească. Iar destinaţia e în zonele obscure ale intereselor particulare ale celor puternici. Despre potenţialele beneficii alei acestui Fond, dacă este făcută ca la carte, se pot spune puţine. În schimb se pot scrie tomuri despre efectele nefaste dacă el va fi folosit pentru interese politice. Prin el se poate face o devalizare a ţării cum nu au mai cunoscut aceste meleaguri, BANCOREX sau FNI ar fi bagatele în comparaţie. Declarativ totul este în regulă.
Ni se spune că vor fi respectate cerinţele Eurostat, astfel încât activitatea acestui Fond să fie în afara finanţelor publice. În primul rând, Fondul nu trebuie să beneficieze sub nicio formă de garanţii de stat. De mare importanță este şi respectarea legislaţiei care impune guvernanţa corporatistă, adică să existe un management privat, profesionist.
Într-o primă formă a proiectului, aceste două chestiuni erau destul de neclare. Şi doar după presiuni ale ALDE ar fi fost introduse clar. Iar în privinţa partidului lui Tăriceanu să nu vă faceţi iluzii că au cerut asta pentru că aşa e corect, ci pentru că are un interes. Vom detalia.
Însă chiar şi cu acea promisiune de management profesionist, tot vor fi porţite de a planta acolo indivizi care să răspundă la comenzi politice.
La introducerea managementului privat în companii de stat am avut o groază de directori numiţi chipurile prin concurs, dar care de fapt erau puşi acolo cu sprijin de partid. O groază au fost.
Fondul va avea o conducere duală, un consiliu de supraveghere şi un directorat. Primul, consiliul de supraveghere, va fi numit direct de Ministerul de Finanţe, cu un mandat limitat. Dar pus de un ministru politic. Şi acel consiliu politic numeşte un directorat pentru un mandat de un an şi jumătate. Multe se pot face într-un an şi jumătate. Iar puterea actuală ne-a arătat o apetenţă aparte pentru interimate, mandate scurte astfel încât cei în cauză să poată fie ţinuţi sub control.
Ordonanţa e primul pas, dar al doilea va fi mai dificil. Hotărârea de Guvern ce urmează va fi cea care va aduce conţinutul. Prin ea se va stabili ce companii vor intra în componenţa Fondului şi ce capitalizare va avea. Şi va fi dificil, pentru că intersele celor două partide de la guvernare se vor ciocni.
Intrarea în Fond a celor mai importnate companii ar înseamna că se mută cu arme şi bagaje la Ministerul de Finanţe. E minister controlat de PSD.
ALDE care controlează Ministerul Energiei, are plantaţi oameni în companiile din subordine. Ar însemna să cedeze influenţa. Şi nu vrea. Ministerul ăla ar rămane apoi gol de orice conţinut.
În legea de înfiinţare a Fondului, cea declarată neconstituţională, era o listă de 33 de companii care ar fi adus un aport la capital de 9 miliarde de lei în total. Doar că acolo erau prinse şi companii cu pierderi, gen Poştă sau CFR.
Eurostat specifică foarte clar că nu trebuie să fie incluse companii cu pierderi pentru a nu se ajunge la ajutoare de stat mascate. În circuitul parlamentar a fost la un moment dat subţiat acest fond, pentru a ţine cont de recomandările Eurostat şi erau prinse doar 23 de companii iar capitalizarea era de doar 1,8 miliarde de lei. Era prea mic pentru gusturile lui „Daddy” şi în Camera Deputaţilor a fost umflat din nou la 33.
Dacă ar avea o capitalizare prea mică atunci nu se pot duce la îndeplinirile planurile măreţe, nu se poate împrumuta mult. Pentru că, dincolo de ce formă va lua, cel mai important este ce se doreşte cu acest fond.
Unul dintre primele pericole este finanţarea unor proiecte care vor fi scoase în afara rigorilor pentru cheltuirea banilor publici, caiete de sarcini, licitaţii, coeficienţi de cost. Nu vor face parte din categoria finanţelor publice, se pot încredinţa.
Acest Fond ar urma să finanţeze proiecte mari ale statului, autostrăzi, spitale, să finanţeze afaceri, idei. Fără un control. Pe proiectele mari de genul drumuri, statul ar fi beneficiar. Fondul finanţează o autostradă, la un cost X iar apoi statul o va plăti. Într-un număr de ani, de obicei decenii. Cu ţârâita. Efectul este decapitalizarea rapidă a Fondului.
Un astfel de Fond nu se face prin îndatorare. Pentru că asta vrea acest Guvern. Chiar dacă firmele de stat care vor fi prinse sub această umbrelă vor contribui cu profitul lor, tot este păgubos. Sunt firme din energie care ar avea nevoie de acei bani pentru ele, pentru investiţii proprii. Oricum sunt stoarse acum de orice resursă financiară pentru buget şi infastructura energetică se degradează. Grosul banilor va veni din emisiunea de obligaţiuni, din îndatorare. Un astfel de fond se face cu bani adunaţi. Cum a fost ideea de a-l face în vremea guvernului Tăriceanu, cu banii din privatizarea BCR. Dar banii s-au prăpădit rapid în cheltuieli de consum ale statului în 2008.
Riscul este ca, de fapt, să se ascundă datoria de stat sub preş, care să ne explodeze în faţă. O datorie care de fapt ar fi umflată de contracte cu dedicaţie şi de costuri peste cele reale.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
