Capcanele din programul Guvernului de 30 de miliarde de lei

Ca ministru al Dezvoltării, Sevil Shhaideh, mâna dreaptă a șefului PSD, Liviu Dragnea, va avea la dispoziție, în următorii patru ani, 31 de miliarde de lei. Cum? Prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL). Una din problemele majore ale acestui program o reprezintă posibilitatea direcționării netransparente a banilor.

Proiectul Legii buget de stat pe 2017 prevede numeroase excepții și derogări de la legi menite să asigure transparența cheltuirii banilor. Anul trecut Expert Forum atrăgea atenția că banii publici sunt folosiți în lupta politică pentru atragerea unor noi primari și susținerea propriilor primari. Despre ce este vorba, în detaliu?

Câți bani are ministerul lui Shhaideh

Potrivit proiectului de buget, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAP) are prevăzuți până în 2020, pentru derularea Programului Național de Dezvoltare Locală, o sumă de 31 miliarde lei, credite bugetare și credite de angajament. Creditele bugetare sunt plăți ce pot fi făcute în anul curent, în timp ce creditele de angajament sunt plăți ce se stabilesc pentru anii ce vin.

Care sunt sumele? În primul rând este vorba de credite de angajament în valoare de un miliard de lei, adică 222 milioane euro pentru continuarea lucrărilor la investițiile aflate în finanțare la finele lunii 2016. Este ceea ce se numește prima parte a PNDL. Grosul banilor, adică 30 miliarde de lei, respectiv 6,6 miliarde euro, vor reprezenta însă creditele de angajament destinate celei de-a două părți a Programului, la capitolul ”locuințe, servicii și dezvoltare publică”.

Persoanele neavizate ar putea obiecta că este bine să fie prevăzuți cât mai mulți bani în buget. În realitate, în 2017 vor fi mai puțini decât anul trecut. Potrivit anexei de buget a MDRAP pentru 2017, anul trecut au fost cheltuiți 4,2 miliarde lei (execuție preliminată, credite bugetare), iar anul acesta se prevăd 2,2 miliarde lei (propuneri, credite bugetare), deci mai puțin. Guvernul a avut însă acum grijă să crească la 30 de miliarde lei creditele de angajament pe acest an. Practic, este atârnată o piatră de moară oricărui Guvern ar putea veni în următorii ani. Proiectul de buget de la începutul lui 2016 prevedea la MDRAP 1,2 miliarde lei, din care 800 de milioane de lei trebuiau obligatoriu să meargă la reabilitarea și modernizarea instituțiilor de învățămând preuniversitar.

Care sunt riscurile

Prevederi abuzive, scutiri și derogări de la prevederi legale menite să asigure transparența cresc riscurile actualului proiect de buget. MDRAP primește scutire de la respectarea legii responsabilității fiscale, 69/2010, și cea a finanțelor publice locale, 500/2002.
”Prin excepție de la art. 30 alin. (2) din Legea privind finanțele publice nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, se pot aloca Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, prin hotărâre a Guvernului, sume din Fondul de Rezervă bugetară la dispoziția Guvernului (103,9 milioane lei – n.red.) prevăzut în bugetul de stat pe anul 2017 pentru finanțarea Programului Național de Dezvoltare Locală inclusiv etapa a II-a”, spune proiectul.

Legea menționată interzicea această practică. ”Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar”, spune legea 500/2002.

O altă excepție periculoasă privește drepul lui Shhaideh de a dispune după voia sa de suma uriașă. Astfel: ”Prin derogare de la prevederile art.12 lit. e) din Legea responsabilității fiscal bugetare nr.69/2010, republicată și ale art.47 alin.(4), alin.(9) și alin.(10) din Legea nr.500/2002, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2017, se autorizează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, să efectueze virări de credite bugetare și de angajament, între capitole bugetare și între programe, peste limitele prevăzute, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, în vederea finanțării Programului Național de Dezvoltare Locală inclusiv etapa a II-a”, spune proiectul de buget.

Ori legea responsabilității bugetare interzice astfel de practici: ”Pe parcursul exerciţiului bugetar, creditele de angajament şi cele bugetare aprobate şi neutilizate pentru cheltuieli de investiţii nu pot fi virate şi utilizate pentru cheltuieli curente”.

Respectiv, cele trei aliniate din legea finanțelor publice de la care se face derogare, cer: ”creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol”, ”propunerile de virări de credite bugetare sunt însoţite de justificări, detalieri şi necesităţi privind execuţia, până la finele anului bugetar, a capitolului şi subdiviziunii clasificaţiei bugetare de la care se disponibilizează” şi ”ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 5 zile de la închiderea lunii, situaţia virărilor de credite bugetare aprobate”. Este evident că excepțiile de la aceste prevederi nu pot face bine.

Un program gândit să fie derulat pe ușa din dos

Excepțiile și derogările sunt periculoase și prin prisma modului în care a fost gândit PNDL încă de la bun început. Programul a demarat în 2013 an în care Liviu Dragnea deținea funcțiile de vicepremier și de ministru al Dezvoltării Locale.
OUG 98 din 2013 care stă la baza PNDL a stabilit că finanțările se aprobă prin ordin de ministru. ”În limita fondurilor aprobate anual prin legea bugetului de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice întocmește și aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, repartizarea sumelor pentru Program pe județe, pe fiecare subprogram și domenii specifice”, se arată în normele metodologice ale PNDL, aprobate prin Ordinul 1851 din 2013.

Sigur, erau prevăzute și criterii de alocare a banilor pe unități administrativ teritoriale într-o anexă la Ordinul menționat. Renunțarea însă la obligativitatea publicării sumelor alocate și a programelor aferente prin Hotărâre de Guvern a fost o lovitură dată transparenței. În timp ce o Hotărâre se publică în Monitorul Oficial, Ordinul de ministru, nu. Chiar și fără noile prevederi, situația PNDL a fost criticată în anii trecuți de către ONG ce și-au propus asigurarea transparenței publice la cheltuirea fondurilor bugetare.

Expert Forum: PNDL, un program al firmelor de casă

Aproape 50% din contracte sunt câştigate de 5-6 firme de casă, dintre care multe au probleme penale sau au legături politice sau de familie cu primari, preşedinţi de consilii judeţene, consilieri locali, parlamentari sau lideri ai partidelor de la nivel local sau central, arăta la finele anului trecut un studiu lansat de Expert Forum (EFOR).
Raportul analiza modul în care s-au făcut achiziţiile din Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL). Fondurile gestionate prin PNDL sunt destinate dezvoltării de infrastructură locală, cum ar fi drumuri, alimentare cu apă, staţii de epurare, canalizare, construcţie de baze sportive sau modernizare şi construire de clădiri publice. Deşi fondurile sunt alocate de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), achiziţiile se fac pe plan local, adică de către beneficiari (primării/consilii locale şi consilii judeţene).
Între 2013 şi iunie 2016 au fost executate plăţi de 5, 71 miliarde lei. Cei mai mulţi bani au ajuns la comune, adică 4,41 miliarde lei.

Potrivit EFOR, distribuţia acestor fonduri este predispusă la clientelism politic practicat de toate partidele, iar în perioada 2012-2016 un primar de la putere avea şansa de două ori mai mare să ia bani decât unul de la opoziţie.
Septimius Pârvu de la EFOR a arătat că în multe cazuri câştigătorii achiziţiilor publice nu se publică în SEAP şi există un număr redus de răspunsuri pe legea 544 privind accesul la informaţii publice. Referitor la câştigători, el a explicat că legăturile sunt în multe cazuri de partid, însă tind să fie mai degrabă construite în jurul relaţiilor de putere locale. Aşadar, sunt patroni de firme care donează la mai multe partide, sunt traseişti politici sau au legături de familie cu persoane din alte partide.
Unele dintre firme sunt conduse în acte de administratori care nu au o imagine publică vizibilă, dar în realitate sunt dirijate de oameni politici. În câteva dintre cazurile identificate, proprietarii reali nu au făcut eforturi prea mari să se camufleze şi au făcut afaceri direct cu firmele lor.
Raportul EFOR a arătat că există atât situaţii în care monopolul este deţinut de firme de partid din judeţ, dar şi de firme care vin din alte regiuni ale ţării şi care au succes la contracte în toată România. Regula pare a fi mai degrabă monopolul judeţean/regional.
Ori, relaxarea cerințelor legale în proiectul de buget pe 2017 nu va face decât să accentueze pericolele menționate de EFOR.