BUSINESS CLUB. Protecție socială sau relaxare fiscală? Un exemplu concret. Și o morală
Cinci oameni din diverse categorii sociale decid să formeze un grup care să ia masa împreună. Au venituri diferite, aşa că decid să plătească în funcţie de posibilităţi.
Nota pentru ceea ce consumă este de 100 de lei. Primul este sărac, nu are niciun venit şi atunci grupul, ca formă de susţinere, îi plăteşte consumaţia. Este asistatul social, care trăieşte din contribuţiile celorlalţi.
Al doilea are un salariu mic, cheltuieli mari acasă şi atunci plăteşte doar 10 lei.
Al treilea şi al patrulea, oameni din clasa medie, dau câte 25 de lei fiecare.
Al cincilea om, peste medie, pentru că are venituri mari şi i se poate lua mult dintr-o sumă mare, plăteşte 40 de lei la nota comună.
Această mică societate îşi face un obicei din a prânzi în aceeaşi formulă, în acelaşi loc, cu aceeaşi notă de plată, 100 de lei.
La un moment dat, proprietarul restaurantului oferă o reducere de 20% la notă pentru că sunt clienţi fideli. Prin urmare, grupul are 80 de lei de plată. Decid să împartă această reducere la sumele pe care le are fiecare de plătit. Primul nu beneficiază de reducere, dar nici nu plăteşte nimic, ca de obicei. Al doilea face o economie de doi lei. Cei din clasa de mijloc, al treilea şi al patrulea, fac economii de cinci lei. Cea mai mare reducere este în dreptul celui de-al cincilea, 8 lei.
Oameni ies afară şi îşi compară banii rămaşi. Primul se uită la ceilalţi şi e invidios că au bani în mână, cu toate că el nu a plătit nimic. Cu toţii văd că al cincilea a rămas cu cei mai mulţi bani, opt lei, cu toate că el este cel mai bogat.
Se stârneşte o ceartă monstru, supărare pentru că cea mai mare reducere a apărut la cel bogat. Primii patru sunt supăraţi foc pe cel de-al cincilea, încât acesta se simte exclus.
A doua zi, grupul, în formula de patru, pentru că cel cu veniturile mai mari a părăsit societatea, merge în acelaşi loc, comandă la fel. Primeşte nota pentru o consumaţie de patru, 80 de lei. Dar când membrii grupului pun la un loc banii după regula veche, constată că au strâns doar 60 de lei şi nu au cu ce plăti.
Morala este ca e nevoie de încurajarea celor care fac banii, mai ales a companiilor. Altfel, se muta în off-shore-uri. Pentru a avea un buget sănătos care să acopere nevoile pentru fiecare domeniu, sănătate, educație, apărare, trebuie mai întâi încurajată economia să producă.
De aceea, majoritatea economiştilor cer acum relaxare fiscală. Trebuie dat un impuls. Ulterior va avea şi statul bani. Există un factor de multiplicare în economie. Un leu lăsat acum de stat companiilor prin reducerea unor taxe va aduce trei peste câţiva ani. Pentru că se sporeşte profitabilitatea, care e impozitată, este încurajată angajarea, care e impozitată. Mai apoi salariul angajatului creşte, el cheltuieşte mai mulţi bani, care sunt impozitaţi. Efectul este în cascadă. Poate părea inechitabil să fie lăsaţi mai mulţi bani companiilor sau persoanelor care au venituri peste medie, însă, încurajarea lor, a celor care au iniţiativă, sunt determinaţi sau creativi asigură o viaţă mai bună şi pentru cei care sunt mai jos pe scara financiară.
Este nevoie de viziune pe termen lung. Bugetul în România este făcut cu ochii direct la nevoile imediate și interesele politice. Doar că există un mare risc. Un om care merge cu privirea în pamânt, atent să ocolească bolovanii care-i apar în drum, are toate șansele să se rătăcească!
„Business Club” a început săptămâna aceasta proiectul „Bugetul, cu bani mărunți!” prin care își propune să explice ce înseamnă un buget, cum se alcătuiește și cât de important e modul de administrare a unui buget. Toate materialele pe această temă le puteți urmări AICI.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
