Ministrul Eugen Teodorovici spune că a urcat de la 8,5% atragere de fonduri la 37%, și că o să ia 80% din banii care au fost în vechiul exerciţiu financiar. Se compară mere cu pere. Primul procent, cel mai mic, este doar absorbţia de fonduri structurale, iar apoi sunt adunate toate încasările înclusiv plăţile directe din agricultură.
Realitatea din ţară este că stăm foarte prost. În şapte luni din acest an au fost trase 1,7 miliarde de euro, cam la jumătate din cât ar trebui. Au fost aproximativ trei luni în care decontările au fost neglijabile. Ziarul Financiar a realizat recent un recensământ al fondurilor pe infrastructură acolo unde au intrat în primele cinci luni din an 50 de milioane din fondurile structurale. Insignifiant.
Ceea ce face ministrul este să se laude fără a avea o bază. Creşterile de încasări vin de fapt din proiectele vechi. Pornite de guvernele anterioare. De fapt, de acolo au fost mari întârzieri şi sunt primii vinovaţi. Cu ceea ce se laudă actualul Guvern este de fapt recolta a ce s-a „însămânţat” mai demult. Prost, târziu, dar s-a însămânţat. Situaţia fondurilor europene din acest an, un dezastru, este rodul proiectelor din ultimii doi ani. Şi nu prea sunt.
Dacă ministrul fondurilor europene s-a dus în Croaţia ca să împărtăşească experienţe, poate că el ar trebui să ia notiţe. Croaţia a intrat abia anul trecut, pe un final de exerciţiu bugetar. Dar se mişcă mult mai bine. Rata de absorbție a Croației este în prezent de 75-76%. E drept pentru o perioadă scurtă, cu bani puţini, de ordinul a sute de milioane de euro, dar s-a mişcat mai repede. România ar putea fi bună doar de exemplu „așa nu!”.