BUSINESS CLUB. Gazele de șist în Europa, un mare fâs?
Marea necunoscută în chestiunea gazelor de şist este chiar potenţialul real al Europei. Până acum nu s-a făcut niciun studiu real pe această temă, iar estimările avansate de Agenţia Americană pentru Informaţii din domeniul Energiei sau de alte administraţii naţionale se bazează pe hidrocarburile prezente în subsol şi nu pe cele care pot fi recuperate, deci valorificate comercial.
Într-un scenariu optimist, producţia Europei de gaze de şist ar putea ajunge la 1.300 de miliarde de metri cubi, notează publicaţia franceză „Les Echos”. Asta ar însemna, la consumul actual, acoperirea a maximum 10 la sută din necesităţile Europei pe o perioadă de 25 de ani.
În America, gazele neconvenţionale înseamnă deja peste jumătate din consumul anual. Spre deosebire de Statele Unite, Europa nu are o industrie la fel de puternică şi nici o reţea deasă de gazoducte, care să traverseze zone pustii.
O problemă este şi amplasarea sondelor pentru extracţia de gaze. America are regiuni întregi nelocuite sau slab populate, care au putut fi folosite pentru aşezarea sondelor de extracţie. În Statele Unite s-au putut fora 200.000 de puţuri în doar câţiva ani. În Europa, procesul este mult mai lent.
Polonia, care a dat startul exploatării acum cinci ani, a forat până acum 40 de puţuri, dar rezultatele de până acum au fost dezamăgitoare. Americanii au nevoie de trei ani pentru a ajunge de la exploatare la producţia propriu-zisă, dar în Europa procesul ar dura de trei ori mai mult. Diferenţele de cost sunt şi ele semnificative. Costurile de producţie ar fi cu 50-100 la sută mai mari în Marea Britanie decât în Statele Unite, potrivit unui studiu făcut de Bloomberg.
Gazele de şist au provocat o adevărată revoluţie industrială în America. Producţia de gaze şi petrol a crescut, fiecare, cu circa 30 la sută în ultimii şapte ani. Statele Unite au acum cel mai mic preţ la gaze din ultimii 20 de ani şi depășesc Rusia la producţia totală de petrol și gaze în acest an. Reţeta americană va fi însă greu de reprodus în Europa.
Mai puţină, mai scumpă şi decalată în timp, producţia de hidrocarburi de şist în Europa nu va avea un impact major în facturile consumatorilor finali. În Franţa, facturile s-ar reduce doar cu 3-4 miliarde de euro pe an, circa 5%. Efectul asupra pieţei muncii va fi de asemenea limitat.
Potrivit studiilor Agentiei americane pentru Energie, România ar ocupa locul al treilea în Europa după rezervele de gaze de şist - 1.444 de miliarde de metri cubi, după Polonia şi Franţa. Practic, ar fi chiar mai mult decât estimează francezii că s-ar putea extrage în toată Europa. Dar sunt rezerve posibile. Nu se ştie cât la sută din această cantitate ar fi comercial viabilă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
