România exportă aproximativ 7% din producţia unei zile obişnuite, potrivit datelor strânse de Economica.net. Aceste exporturi sunt făcute în Ucraina şi Serbia de mai multe firme. Printre ele se numără şi doi intermediari cunoscuţi deja - Alpiq şi EFT, care au făcut ani buni afaceri pe spatele Hidroelectrica. Multe alte nume sunt mai puţin cunoscute. Norvegienii de la Statkraft, elveţienii de la Axpo Energy sau danezii de la Danske Energy sunt firme care vând în Serbia energia eoliană produsă în România.
De fapt, exporturile provin în cea mai mare parte din zona eoliană. Intermediarii încearcă să-și maximizeze profitul: specualează momentele în care energia este mai ieftină în piață și atunci fac achiziții.
Preţurile la care traderii de energie îşi vând electricitatea în străinătate sunt confidenţiale. Dar afacerile pe care reuşesc să le facă în România pot oferi un ordin de mărime. GEN-I, companie slovenă ,a reuşit să cumpere 20% din energia nucleară a României pentru 85 de milioane de euro. Compania sârbă EFT, cunoscută drept furnizorul de energie al cimentiştilor Lafarge şi Holcim, şi-a crescut profitul de nouă ori anul trecut, la aproape 10 milioane de euro, în vreme ce cantitatea de energie contractată a crescut doar de două ori.
În total, exporturile zilnice de electricitate s-ar cifra în jurul a 400 de MW, ceea ce înseamnă 60% din capacitatea unui reactor de la centrala Cernavodă. Nu este o cantitate uriaşă, dar înseamnă foarte mult ca pondere din producţia totală de energie eoliană. În zilele cu vânt bun, centralele eoliene reuşesc să acopere şi 30% din producţia totală de energie la nivel naţional, care ajunge la circa 7.000 MW. Pentru fiecare Mwh livrat în reţea, producătorul de energie eoliană primeşte 1,5 certificate verzi până în 2017, care sunt mai apoi valorificate pe piaţă.