Fără investiţii, valoarea activelor existente creşte încontinuu până la un nivel de la care picajul poate fi extrem de rapid şi dureros în caz de dezordine pe pieţele emergente.
Raportul dintre persoanele de vârstă mijlocie şi tineri acţionează ca un amortizor pentru şocurile din economie. Ideal este ca raportul să fie cât mai echilibrat. Situaţia actuală arată că raportul dintre cele două categorii de populaţie se schimbă în rău, este în creştere.
Sunt tot mai multe persoane mature şi mai puţini tineri. Raportul a crescut de la 0,48 în la începutul anilor 90 la 0,65 în 2010. Potrivit estimărilor Naţiunilor Unite, în 2035 se va ajunge la un raport de 0,85.
„Când numărul de persoane de vârstă mijlocie e prea mare comparativ cu cel al tinerilor, rezultă un volum prea mare de economii din partea persoanelor mature şi mai puţin consum din partea tinerilor. Asta duce la situaţia în care ai prea multe economii, dar prea puţine investiţii, pentru că investiţiile sunt făcute atunci când există un consum puternic al tinerilor”, explică analistul Andy Mukherjee.
Dacă raportul ar fi inversat, adică dacă numărul tinerilor ar fi mult mai mare decât cel al persoanelor de vârstă mijlocie, atunci situaţia ar fi similară cu cea de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Atunci, raportul era în continuă scădere, iar economia era predispusă la şocuri inflaţioniste.
Acum, economia globală este mai vulnerabilă la şocuri deflaţioniste. Fostul preşedinte al Rezervei Federale, Ben Bernanke, a vorbit încă din 2005 despre saturarea pieţei cu economii.
Bernanke spunea atunci că un factor-cheie în declanşarea crizei din America a fost afluxul de bani veniţi din străinătate, inclusiv din Europa.
Investitorii europeni şi asiaticii au cumpărat masiv acţiuni şi obligaţiuni de stat în Statele Unite.
Ca să potolească cererea din exterior, bancherii americani au apelat la tot felul de inginerii şi au inventat instrumente derivate care, într-un final, au dus la prăbuşirea sistemului financiar.