BUSINESS CLUB. China cumpără plantații și ferme de animale în întreaga lume
V-aţi întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă fiecare chinez ar mânca un bob de orez în plus? Ca să nu fie nevoit să afle răspunsul la această întrebare, guvernul comunist de la Beijing vrea să deţină controlul total asupra importurilor de alimente. Aşa că a început să cumpere plantaţii şi ferme de animale peste tot în lume. Iar acolo unde străinii nu au voie să deţină culturi agricole, China se foloseşte de intermediari locali în activitatea cărora investeşte miliarde de dolari. Şi, ca să se pună bine cu guvernele din acele ţări, investeşte miliarde şi în infrastructura publică.
Mai multe companii chineze de stat au bătut de curând palma cu Oleg Bahmatiuc, un mare proprietare de terenuri agricole în Ucraina şi patron al celui de-al doilea mare producător de ouă al lumii. În urma înţelegerii, chinezii vor investi masiv în afacerile miliardarului ucrainean. La schimb, acesta le va oferi chinezilor o parte din recolte şi din producţia de alimente.
În Ucraina străinii nu au voie să deţină teren agricol, aşa că importatorii chinezi de alimente au nevoie de intermediari precum miliardarul Bahmatiuc. Restricţii asemănătoare există şi în alte ţări în care chinezii deţin direct sau indirect plantaţii şi ferme de animale. În total, companiile agricole controlate de guvernul de la Beijing plantează cereale şi legume pe două milioane de hectare în afara hotarelor Chinei. Cele mai mari plantaţii chineze sunt în America de Sud, îndeosebi în Argentina şi Brazilia. Şi, de multe ori, companiile agricole lucrează mână în mână cu marii constructori de stat din China care modernizează drumurile şi porturile ţărilor dispuse să îşi pună la dispoziţie terenurile fertile.
Prin această strategie, China încearcă să controleze toate etapele importurilor de alimente, inclusiv producţia. Îşi asigură astfel independenţa alimentară şi evită în acelaşi timp şi specula de pe pieţele internaţionale. În ultimii ani, de fiecare dată când chinezii au importat mai multă mâncare preţul mondial al alimentelor a crescut. În aceste condiţii chinezii şi-au dat seama că plantaţiile şi fermele proprii din afara graniţelor îi ajută să importe mâncare la un preţ cât mai apropiat de cel de producţie.
Iar o strategie asemănătoare au avut în ultimii ani şi ţările arabe, care au o cu totul altă problemă: lipsa terenurilor agricole. Şi, în vreme ce chinezii s-au concentrat iniţial pe terenurile din America de Sud şi abia de curând şi-au îndreptat atenţia spre Europa de Est, arabii investesc de ani buni în agricultura românească.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
