Noile norme de salvarea a băncilor pleacă de la principiul că nu ar mai trebui folosiți banii contribuabililor pentru a evita falimentul instituțiilor. Sau în cel mai rău caz aceasta să fie ultima soluție după ce au fost epuizate restul. Primii care vor trebui să plătească ar trebui să fie acționarii, care să vină cu bani de acasă pentru recapitalizare. Iar dacă aceștia nu au sau nu au suficienți bani, atunci creditorii vor fi nevoiți să suporte pierderi.
Conceptul de creditori este larg. În el intră și alte bănci sau instituții care au dat bani. Dar tot acolo se regăsesc și deponenții, pentru că și ei sunt creditori în momentul în care au dat băncii respective bani pentru care primesc dobândă.
Legislația prevede că se poate ajunge la acoperirea găurilor dintr-o bancă inclusiv prin folosirea banilor din depozitele negarantate, cele de peste 100.000 de euro. Așa s-a întâmplat în cazul Ciprului, când una dintre cele mai mari bănci din țară, Laiki, a fost lichidată. Cei care aveau în conturile bancare din Cipru sume mai mari de 100.000 de euro au fos nevoiți ca pentru ce depășește pragul respectiv să accepte o pierdere în procesul de restructurare a datoriilor.
Data-limită pentru transpunerea normelor europene în legislația națională era finalul anului trecut. Însă la noi lucrurile au mers încet de la început. Abia în luna iunie a acestui an Guvernul a aprobat un proiect de lege care s-a dus către Parlament.
Dan Suciu, purtător de cuvânt BNR: BNR a avertizat din vreme că această legislație trebuie încorporată legislației românești fiind o directivă europeană. Tipul de legislație vine de la Bruxelles și mizează foarte mult pe fenomenul de bancă-punte și pe folosirea acționarilor și nu a banilor publici în momentul de rezoluție bancară. Cum BNR nu are inițiativă legislativă, asta ține de Parlamentul României, unde este legea care respectă standardele UE. Acum rămâne de văzut când se vor face pașii respectivi care, repet, vin să respecte legislația europeană la inițiativa Bruxelles-ului și nu a BNR-ului.
În Parlament însă lucrurile trenează. În Senat proiectul a fost respins. Camera Deputaţilor este cea decizională, dar până acum nu a intrat pe ordinea de zi.
Faptul că executivul de la Bruxelles a sesizat Curtea de Justiţie implică impunerea unei penalități zilnice până când normele sunt transpuse în legislaţia naţională. Pe lângă România, Comisia a mai reclamat și Luxemburg, Polonia, Cehia, Suedia și Olanda.