Sub aceasta umbrelă mare a Asociaţiei Furnizorilor de Energie se ascund de fapt multe nume care erau în miezul problemei. În asociație sunt marii distribuitori, precum CEZ sau E.ON dar și intermediarii. Lista, în ordinea alfabetică, este deschisă de Alpiq și Alro, firme care au pierdut contractele de energie ieftină cu Hidroelectrica. Atunci când a intrat in insolvență, compania de stat a denunțat toate contractele directe la care avea prețuri foarte mici. Acest gen de înțelegeri, pe termene foarte lungi, a adus Hidroelectrica pierderi de peste un miliard de euro.
Au fost situații absurde când din cauza secetei, Hidroelectrica trebuia să cumpere energie scumpă de la alți producători pentru a o da ieftin mai departe acestor intermedieri, fiind obligată prin contract să furnizeze o anumitî cantitate de electricitate.
Ministrul Constatin Niță este deschis reintroducerii acestor contracte directe, încheiate pe 5, 10 sau 15 ani. Argumentul ar fi că și la nivel european se practică, doar că acolo sunt contracte negociate bine și în avantajul ambelor părți. În România, genul acesta de afaceri sunt făcute pentru a stoarce profit maxim pe seama companiilor de stat pentru că producția de energie este dominată de firme de stat.