„Zilele intră în sac. Timpul devine scurt pentru convergența la euro. Drumul spre iad este pavat de multe intenții bune, să creștem mai repede, să dăm mai mult profesorilor, să dezvoltăm infrastructura... tot timpul a fost o motivație dintre cele mai frumoase. În 25 de ani, nu am văzut situația macroeconomică a României mai bună ca acum! Dar parcă niciodată iarăși nu văd pericolul să ne îmbătăm cu apă rece și să nu găsim un bun prilej să amânăm lucrurile serioase, de reforme structurale, și să intrăm iar într-un derapaj mizând pe cifre”, a spus Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
Criteriile tehnice legate de evoluția cursului, de dobânzi, datorie, deficit și inflație sunt în grafic și România ar putea intra în mecanismul ratelor de schimb, anticamera obligatorie de doi ani înainte de a adopta moneda comună.
Însă economia nu este capabilă să suporte intrarea într-un sistem competitiv. În acel moment dispare controlul asupra politicii monetare și orice ajustare trebuie făcută din politica fiscală a Guvernului. În momentul în care apar dezechilibre nu se mai poate devaloriza moneda. Politica monetară se mută la Frankfurt, la Banca Centrală Europeană, și de acolo nu se vede că în Galați sau Botoșani sunt probleme și trebuie măsuri de ajustare. Rămân pârghii la îndemână, în București, dar sunt fiscale.
Statul trebuie să umble la cheltuielile sale, iar politicienii, din cauza costurilor electorale, nu sunt dispuși la măsuri rapide și cu efect.
În măruntaiele sale, economia românească nu este pregătită. Sunt destule companii care și-au dus zilele doar de pe urma inflației, mai ales în zona de stat, sau care sunt competitive la export doar pentru că leul este acum slab. România are programe de reforme structurale cu FMI și Comisia Europeană, dar toate sunt întârziate.
„Avem nevoie de zeci de miliarde pentru infrastructură, să putem să ne conectăm cu Europa. Angajamentul era pentru 2007, dar suntem în 2015 și încă n-am trecut Carpații”, a mai spus Mugur Isărescu.
Pentru a nu suferi șocuri, România trebuie să intre competitivă în zona euro. Productivitatea să fie mare, exporturile ridicate și țara să se dezvolte.
„E puțin probabil ca zona euro să primească un stat candidat având un produs intern brut pe cap de locuitor mai mic, fiindcă n-ar face decât să invite probleme atât pentru zona euro cât și pentru statul respectiv. Se pune problema în cât timp ar putea România să ajungă la 63% din media Uniunii Europene. De la 55% la 63% ne-ar trebui șapte ani. Îndeplinim astăzi toate cele cinci criterii de la nominale. Există o așteptare din partea publicului – mediul de afaceri, presă, sindicate – care ar vrea să vadă deficite mai mari, să se rezolve problemele prin creșterea deficitelor. Pe cât de greu se câștigă aceste echilibre macroeconomice, pe atât de ușor se pot pierde”, a spus Valentin Lazea, economist-șef BNR.
Adoptarea euro nu ar trebui să fie un scop în sine. Mai degrabă ar trebui să fie ultima măsură implementată dintr-un program amplu de reducere a decalajelor economice. Altfel se repetă experiențe neplăcute.
Portugalia a intrat nepregătită în zona euro pe un fond favorabil, într-o perioadă de creștere economică susținută. Când lucrurile au mers prost în lumea financiară, în Portugalia au ajuns să meargă dezastruos. A trebuit să primească asistență financiară și să treaca printr-o ajustare dureroasă.
Un alt exemplu negativ care ar putea să vină în minte este cel al Greciei. Însă Atena de fapt nu îndeplinea nici criteriile nominale. Și-a falsificat statisticile despre datoria publică cu ajutorul unor instrumente financiare derivate. Iar convergența reală nu a existat și nici nu există.