Puţini sunt cei care se interesează de exemplu de evoluţia dobânzilor și acum, când băncile nu mai dau decât credite în lei, puțini iau în calcul o eventuală creștere a dobânzilor la lei.
Este o situație similară celei de pe vremurile în care creditul în valută era vedetă, și mai nimeni nu își punea problema că un curs de schimb poate crește până îl va sărăci pe împrumutat.
Totuși aproximativ 600.000 de români au reușit în ultimii trei ani să își închidă creditul și nu au mai făcut altul.
Dacă n-ar fi fost criza și scandalul mediatic, numărul celor care ar fi înţeles că ratele lor sunt umflate artificial din cauza unor comisioane abuzive ar fi fost foarte mic. Și asta nu pentru că românii sunt rareori atenți la ceea ce scrie în contractele de credit.
Europenii numesc acest tip de interes educaţie financiară și la acest tip de educație românii au foarte multe restanţe.
De exemplu, doar patru dintr-o sută de români ştiu să răspundă la chestiuni de bază legate de finanţele personale, cum ar fi de exemplu: Cât câștigi dacă depui la bancă 100 de lei, la o dobândă de 2%? 96% sunt de părere că o să primești doi lei pe lună, ceea ce este greșit! Cei doi lei îi câștigi într-un an. Și, de fapt, nici pe aceia.
O altă carență majoră este aceea că numeroși cetățeni ai țării noastre confundă economisirea cu depozitele bancare. Sunt nenumărate alte forme de economisire despre care însă marea masă a cetățenilor României fie nu au auzit, fie nu sunt interesați. Dacă au auzit și ar putea fi interesați, nu știu exact ce înseamnă și nici unde să întrebe.
Acestea sunt adevăratele explicații pentru situațiile în care te trezești că ai făcut un plasament atât de prost încât, cu tot cu dobândă, rămâi cu mai puțini bani, căci n-ai fost atent la comision.
Pe de altă parte, tehnologia informației i-a împins pe români, vrând-nevrând, într-o relație de intermediere financiară.
Acum sunt peste zece milioane de carduri active în România, dintre care aproape 80 la sută carduri de salariu. Ele sunt cauza pentru care băncile alimentează şi de cinci ori un singur bancomat în zilele de salariu.
Asta nu neapărat pentru că românii trebuie să simtă banii în buzunar, nici pentru că ar visa mai frumos dacă ar dormi cu salariul sub pernă, ci pentru că pur și simplu fie nu știu cum, fie nu au încredere în bucata de plastic pe care nu scrie niciodată câți bani mai ai.
Deși în mare creștere procentuală în ultimul an, plata cu cardul la magazin rămâne apanajul unei categorii limitate de orășeni și aceia mai tineri.
Cunoscând acest comportament bancherii nu renunţă sub nicio formă la comisioanele de retragere, ba din contră, chiar le-au majorat, invocând costurile mari de management al uriașelor cantități de bani cash pe care cetățenii româniei le retrag din bancomate.
La oraş, de exemplu, nouă din zece adulţi au un card bancar, potrivit unui studiu MasterCard, şi deși 99 la sută spun că știu să plătească cu cardul la magazin, la nivel național mai puțin de o treime fac asta, din când în când.
Pe de altă parte, deși internetul a ajuns în aproape 70% din casele românilor, deși numărul telefoanelor deștepte îl depășește pe cel al locuitorilor țării, cei mai mulți dintre ei nu știu să folosească internetul pentru altceva decât jocuri sau rețele de socializare. De fapt doar zece la sută dintre românii care au o relaţie contractuală cu banca, știu să facă și plăți pe internet. Asta înseamnă aproximativ 500.000, din cei 19 milioane de locuitori ai țării noastre.