ANALIZĂ BUSINESS CLUB. Sărăcie preferabilă unui loc de muncă
Diferenţele de la oraş la sat, în privinţa fomării veniturilor, sunt mari, dar punctul comun este ponderea prestaţiilor sociale, de 22 la sută. Pentru unii locuitori, mai numeroși în mediul rural, ajutoarele de la stat sunt singura sursă de venit. Aceștia supraviețuiesc cu ajutoare și cu ce cresc pe lângă casă. Pentru că nu au venituri proprii, nu contribuie la bugetul asigurărilor, dar beneficiază de protecția socială plătită din contribuțiile angajaților și angajatorilor.
În județul Iaşi există o comună - şi sunt multe de aceste fel - în care toată suflarea depinde de stat. Puţinii localnici care lucrează, 5 la sută din totalul celor buni de muncă, sunt angajaţi la stat. Restul muncesc cu ziua sau trăiesc doar din alocaţii şi diferite ajutoare.
Tânăr localnic din comuna Lungani: E foarte greu, loc de muncă nu dau, ajutorul e foarte puțin. Să-mi dea la construcţii ceva, mai uşor aşa.
Reporter: La spălătorie?
Tânăr localnic: Nu...
Reporter: De ce?
Tânăr localnic: Nu mă pricep.
Localnică din Lungani: Până acum au fost copiii mici, nici nu am încercat să mă duc la muncă.
Localnic din comuna Lungani: Nu, la Iaşi am lucrat, dar nu, e greu cu transportul, cu mâncarea, salarii mici.
Dacă ar munci la oraş, la Iaşi, oraș aflat al 40 de kilometri distanță, localnicii buni de muncă ar primi un salariu mic, din care s-ar scădea 200 de lei abonamentul la microbuz. Ar rămâne cu circa 500-600 de lei în buzunar. Pentru săteni, salariul minim pe economie nu este satisfăcător.
Localnic din comuna Lungani: Am lucrat şi-n Iaşi, dar cum am zis, dacă-ţi dă 8 milioane, de acolo mănânci, transport, una, alta... Nu e rentabil, aşa că am preferat să... mai bine muncesc pe aici, cu ziua.
Localnicii din Lungani se mulţumesc chiar şi cu venituri de la stat de 300 de lei pe lună, bani din care trăieşte o familie de şapte persoane.
Constantin Ignat, viceprimarul din comuna Lungani, explică: „Oameni sub limita minimă, foarte mulți cu ajutor social, mulți copii, se căsătoresc la vârste fragede, la 12-13 ani, la 20 de ani au deja 2-3 copii”.
Iar copiii reprezintă, de fapt, o modalitate de a asigura o sursă de venit. În datele Institutului Național de Statistică apar 3 milioane de oameni „ocupați”, dar care nu lucrează nicaieri, cel puțin nu cu acte. Muncesc la negru sau în agricultură. Pentru toți acești oameni, angajații cu forme legale contribuie prin plata taxelor și impozitelor.
Practic, 3,1 milioane de angajați la privat plătesc taxe și impozite pentru susținerea a 1,2 milioane de bugetari și a 8,2 milioane de beneficiari de prestații sociale, dintre care 5,5 milioane sunt pensionari. Este o structură de piramidă răsturnată care nu se poate susține.
Mircea Kivu, sociolog: „În perspectivă, actualul sistem nu mai are cum să funcționeze și atunci se amână un colaps care poate să fie cu adevărat dramatic, că este posibil ca peste un deceniu și jumătate să avem pensionari care nu vor avea din ce trăi”.
Angajații de azi trebuie să se gândească de pe acum la forme prin care să fie cât mai puţin dependenți de veniturile de la stat.
Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale: „Privatizarile în sectorul energetic, care au început, sunt o cale. Restructurarea companiilor de stat, eliminarea politicului sunt căi foarte concrete de a reduce corupția și de a crește gradul de claritate al dreptului de proprietate”.
Soluțiile sunt și la guvernanți, dar și la nivel individual. Poate că este nevoie de o schimbare a atitudinii față de muncă și de mai multă inițiativă. Statul nu trebuie să dea locul de muncă și locuința, ci să controleze mai bine cheltuirea banilor publici și să stimuleze munca pentru că aduce prosperitate.
Urmăriți analiza „Business Club” în materialul video de mai jos:
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
