Din diferite colţuri ale lumii se adună ingredientele pentru un cocktail exploziv. Există teama că Rezervă Federală va scumpi banii mai rapid.
Apoi vin temerile legate de China. Producţia industrială a acestei ţări a scăzut suprinzător în ianuarie. Tot în această lună, se aşteaptă falimentele printre aşa-numitele bănci-fantomă, ceea ce s-ar putea să stârnească un tsunami financiar.
Oricare sunt cauzele, efectul este unul singur - un reflux al banilor din ţările emergente.
Turcia este într-o situaţie delicată. Rezervă valutară a ţării este de 33 de miliarde de dolari. E echivalentă a o lună şi jumătate din importuri, mult sub ceea ce se consideră un nivel optim, trei luni de import.
Pentru a apăra monedele, băncile centrale vând valută şi riscă să sece rezervele. Iar la un nivel superior, de fapt, prin aceste plecări, economiile respective intră într-o perioadă în care vor duce lipsă de bani.
Un val similar de retrageri din aceste pieţe s-a produs şi în primăvară anului trecut, mai accentuat în luna mai.
Atunci a fost vorba exclusiv de teamă de reducerea vitezei la tiparniţa de bani americană. În mare parte s-a dovedit neîntemeiată, dar efectul a existat.
Practic, ţările mergente primesc a două lovitură în doar câteva luni. Şi nu este exclus că unele să fie îngenunchiate.
Secarea financiară a unei ţări înseamnă, de fapt, criză şi ajutor financiar internaţional. Sunt scenarii posibile şi nu ar trebui bagatelizate.
În trecut, o criză financiară a unei ţări din linia a două a puterii economice avea efect local. Aşa a fost în 1998, când criza din Coreea de Sud, transferată şi în Rusia, a avut efecte limitate.
Lumea s-a schimbat între timp. Economiile emergente reprezintă acum jumtate din produsul brut mondial. Riscul de a infesta şi ţări mari este crescut.