Iată una dintre idei:
„Participanții la forum, șefii de guverne, sprijină Banca Populară a Chinei și băncile centrale din țările Europei Centrale și de Est să încheie acorduri de schimb valutar după cum vor considera necesar și să promoveze decontarea în monedă locală ca una dintre căile de promovare a comerțului și investițiilor”.
A doua prevedere, cam în aceeași idee:
„Instituțiile calificate și interesate din China și Europa Centrală și de Est să investească pe piața obligațiunilor interbancare din celelalte state partenere”.
Acestea înseamnă decontări directe între monendele locale și yuan. Swap-uri valutare, schimburi directe. În general, schimburile internaționale se fac în dolari, mai puțin în euro, pentru că dolarul este moneda comerțului internațional.
Însă acesta e stilul Chinei de a face acorduri. Cu Rusia are pus la punct acest gen de schimb valutar direct ruble- yuan, la fel și cu țările din zona Mării Caspice. China, de fapt, încearcă să fenteze dolarul în comerțul internațional.
Chiar miercuri, în discursul din Parlamentul României, premierul chinez a aruncat săgeți către Statele Unite fără a da nume. A spus că Beijingul nu a tipărit bani (așa cum fac Statele Unite – n.r.) și este adeptul stabilității. De fapt, China limitează terenul de joacă al americanilor și în același timp se protejează de problemele care pot apărea pentru dolar, căci este țara cu cea mai mare expunere pe titlurile americane. Plus că are cea mai mare parte a rezervei valutare de 3.500 de miliarde de dolari direct în monedă americană.
China, în pași mici, încearcă să scoată Statele Unite din poziția dominatoare în comerțul internațional. Și atunci se limitează și puterea tiparniței de dolari. Datorită poziție sale de monedă a comerțului internațional, America își permite să facă banii cu ciocanul, pentru că exportă, o dată cu ei, și inflația care ar veni, iar creșterile de prețuri sunt răspândite în lume.
Nu e neapărat un lucru rău, dacă America va fi puțin limitată în acest domeniu, dar China vrea ca ceea ce pierd SUA să ajungă în dreptul său, iar noi trebuie să știm care ne este interesul strategic. Și în perspectiva acestor direcții stabilite la forumul găzduit de București ar trebui să ne uităm atent și la circulara de vineri a Comisiei Europene, care atrăgea atenția statelor membre să se mențină în linia politicii comune în cadrul negocierilor cu China și să să informeze Bruxelles-ul cu privire la orice fel de contacte cu Beijingul.
Premierul Victor Ponta a spus miercuri că tot ce s-a discutat și stabilit în relația cu China e la fel de important ca și aderarea României la Uniunea Europeană și NATO.
Și ca sa fie clar, TAROM-ul vrea sa faca legătura. Ar putea relua, de anul viitor, cursele spre Beijing. Mai precis, din martie anul viitor, iar frecvența curselor va fi de cel puţin două pe săptămână.
TAROM a renunţat la cursa spre Beijing în 2003, pentru că nu era profitabilă. Și nimic nu s-a schimbat de atunci. Avioanele de cursă lungă ale TAROM-ului sunt aceleași A-310, mari consumatoare de carburanți.
De fapt, s-a schimbat ceva față de acum zece ani. Petrolul este de câteva ori mai scump, ceea ce va lovi și mai tare în profitabilitatea unei asemenea linii.