ANALIZĂ BUSINESS CLUB. Ce a însemnat Unirea pentru economia României

Înainte de război, Vechiul Regat avea o economie solidă. Leul era o monedă puternică, care valora la fel ca francul francez, era o țară cu un export puternic și cu o industrie înfloritoare. Încă era predominant agrară, dar se trata. După Unire, fiecare provincie a venit cu câte ceva în plus, dar și cu propria sărăcie.

Produsul intern brut al României Mari a crescut nominal, însă economia nu avea o structură sănătoasă. Unii spun că de la războiul de întregire și Marea Unire ni se trage și eșecul economic, pentru că angajamentul politic pentru realizarea Unirii a avut un preț uriaș. După Primul Război Mondial a urmat plata datoriilor asa ca a urmat o perioadă grea.

Străinii plecaseră cu capitalul

Țara era secătuită de resurse și cu agricultura la pământ, dar trebuia să asigure nevoile unei populații mai mari. Industria scăzuse la jumătate față de perioada antebelică. Străinii plecaseră cu tot cu capital. Iar banii aflați în circulație în fiecare dintre provincii au fost o altă cheltuială pentru stat, pentru că au trebuit înlocuiți. Greul abia începuse.

Unirea nu s-a făcut din calcule reci, economice, însă nu era nici de neglijat că sporea cel puțin scriptic, forța noii țări. Teritoriul se dubla, populația creștea și ea cu 125%. La acel moment, însă, cântărea mai mult jumătatea plină a paharului. Față de 1914, suprafața arabilă a țării era mai mult decât dublă, iar cea acoperită cu păduri se triplase. Rețeaua de căi ferate crescuse de două ori și jumătate, până la peste 11.000 de kilometri. Însă România rămânea o țară agrară, cu 80% din populația activă ocupată în acest sector.

Vechiul Regat era cel mai bine dezvoltat

Existau însă și probleme mari. Se adunau la un loc provincii în diferite stadii de dezvoltare. Transilvania, Banatul și Bucovina, venite din Imperiul Austro-Ungar, aveau un grad cât de cât bun de industrializare. Basarabia, după 106 ani de dominață rusească, nu crescuse. Provincia de dincolo de Prut, perfierie a Imperiul Țarist, a rămas într-o dezvoltare de ev mediu întârziat. Agricultură, negustorie, căci comerț în adevăratul sens al cuvântului nu exista, și câteva manufacturi izolate reprezentau economia primitivă a acestie provincii.

Vechiul Regat era cel puțin la nivel antebelic, cel mai bine dezvoltat. Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol I au dus România pe un drum al modernizării fără precedent în istoria țării. În noua strucutră statală, vechiul regat reprezenta 53% din industria totală, Transilvania - 27%, Banatul 11%, iar bucovina și Basarabia,5, respectiv 4%.

După 1918, capitalul străin s-a redus

În Vechiul Regat, industria extractivă era reprezentată în principal prin petrol, sare și cărbuni. În Transilvania și Banat, lipsea petrolul, dar existau importante zăcăminte de cărbuni, minereuri feroase și neferoase și surse de gaz metan. Pe aceste resurse naturale s-au întemeiat aici și ramuri de industrie extractivă, siderurgică și metalurgică. Aport mai redus l-au avut ramurile hârtiei, pielăriei și industria textilă.

Vechiul Regat se modernizase puternic și cu ajutorul capitalului străin. Dar în timpul războiului mondial, vechile alianțe au căzut. După 1918, capitalul străin s-a redus semnificativ. În 1916, ponderea investițiilor străine în România era de 80%, cu un maxim de 98% în industria petrolului. A ajuns la doar 37%, după ce străinii își micșoraseră participațiile din petrol la 70%. Cel mai mult s-a resimțit retragerea germanilor.

Producția industrială s-a redus la jumătate după război

La scurt timp după Unire, s-a văzut cât de grea este jumătatea goală a paharului. 1918 a însemnat și sfârșitul războiului. Agricultura se afla într-o situație deosebit de grea. Era epuizat întregul stoc de cereale și nu se mai putea asigura nici samânța pentru culturi, nici hrana pentru populație. De aici până la criza alimentară nu a fost decât un pas.

O situație grea a cunoscut și industria. La începutul anului 1919, producția industrială se redusese la mai puțin de 50% față de nivelul antebelic. Industria extractivă a petrolului și-a redus producția cu aproape 48%, iar cea de cărbune cu 55%.

După război, și căile ferate, parcul de locomotive și vagoane au suferit serioase distrugeri. Tabloul economic al României de atunci este completat de o inflație puternică, dar și de o dezorganizare a finanțelor țării, cu un deficit bugetar considerabil. România trebui să înceapă reconstrucția.