Românii ar putea consuma plante crescute în spaţii fixe (clădiri) sau mobile amplasate în proximitatea centrelor de comercializare sau de prelucrare, potrivit unei propuneri legislative privind stimularea horticulturii în medii controlate şi a horticulturii urbane iniţiate de preşedintele grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, deputatul Varujan Pambuccian.
„Horticultura în medii controlate este o modalitate de creştere a plantelor în spaţii izolate din punct de vedere climatic, chimic şi biologic în scopul utilizării producţiei obţinute pentru consumul uman, ca hrană în stare proaspătă sau procesată, în scopuri medicinale, precum şi pentru obţinerea furajelor verzi pentru animale”, prevede proiectul depus la Parlament.
Potrivit acestuia, într-o încăpere plantele pot fi crescute pe suprafeţe etajate. În acest caz, suprafaţa cultivată este dată de produsul dintre suprafaţa unui etaj şi numărul de etaje sau, dacă suprafeţele etajelor diferă, de suma acestora. În cazul în care tehnologia utilizată permite o densitate mai mare a plantelor, suprafaţa cultivată va fi alterată cu un coeficient supraunitar reprezentând raportul dintre densitatea culturii realizate în tehnologia respectivă şi cea a culturii de acelaşi tip realizate în horticultura convenţională.
Proiectul defineşte horticultura urbană ca fiind practica cultivării plantelor horticole (legumicole, inclusiv a ciupercilor, pomicole sau floricole comestibile) în scopul utilizării lor ca hrană în stare proaspătă sau procesată sau în scopuri medicinale în spaţiul intravilan al localităţilor.
Propunerea prevede, totodată, proceduri clare conform cărora produsele vor fi etichetate ca fiind din medii controlate sau necontaminate chimic şi bacteorologic, precum şi sancţiuni în Codul penal pentru schimbarea destinaţiei unei investiţii sau amendă pentru nedepunerea la termen de către beneficiari a situaţiei economico-financiare.
De asemenea, se stipulează că politica agricolă a ministerului de resort va cuprinde anual măsuri privind stimularea dezvoltării agriculturii în medii controlate, constând în principal de acordarea de fonduri nerambursabile, iar beneficiarul fondurilor are obligaţia menţinerii specificului investiţiei pentru o perioadă de 10 ani şi va prezenta anual finanţatorului un raport privind situaţia economico-financiară a fermei realizate utilizând fondurile respective.
Primăriile localităţilor cu peste 100.000 de locuitori au obligaţia, potrivit propunerii legislative, să întocmească şi să obţină aprobarea consiliilor locale, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru strategii privind horticultura urbană şi amplasarea unităţilor de producţie în medii controlate în spaţiul intravilan sau extravilan al localităţii.
„Proiectul vizează aducerea şi în România a unor tehnologii care deja au peste 20 de ani vechime în lume şi care sunt «osatura» a ceea ce eu numesc «A treia revoluţie agrară». Dacă prima revoluţie a permis creşterea plantelor şi producerea hranei în general în proximitate, legând într-un fel sau altul comunităţile umane de un anumit loc, de geografia lui, lucru care a condus la toată organizarea socială în care trăim astăzi, a treia revoluţie agrară vine cu delocalizarea producţiei de hrană, adică nu mai contează în ce zonă pedoclimatică te afli sau în ce moment al anului iniţiezi o cultură. Poţi să cultivi practic orice, indiferent de unde eşti din punct de vedere geografic aşezat la un moment dat”, a explicat, pentru Agerpres, Varujan Pambuccian.
Conform acestuia, unul dintre avantaje constă în faptul că hrana crescută în acest fel este necontaminată chimic şi biologic.
„Mai mult, cantitatea de apă pe care o necesită reprezintă cam 5% din cantitatea de apă utilizată în agricultura convenţională, ceea ce, într-o perioadă în care se accentuează deşertificarea pe tot globul, dar şi în România - e vizibil acest fenomen - acest aspect este extrem de important.
Dezavantajul acestui tip de avantaj de a face agricultură este că consumă mai multă energie decât agricultura convenţională şi tocmai de aceea, ca să poţi să dezvolţi aşa ceva, trebuie să investeşti la început şi legea tocmai asta face. (...)
Etichetarea este un prim capitol. Al doilea capitol aduce din punctul de vedere al subvenţiilor agricultura aceasta în medii controlate pe picior de egalitate cu cea convenţională şi oferă sprijinul inţial, cel care e mai complicat de obţinut de unul singur, prin resurse de la bugetul de stat sau de la bugetele locale”, a detaliat iniţiatorul proiectului.
Legea are o parte care se referă la cercetare şi la învăţământ privind noi tehnologii.
„Vorbim chiar şi de cercetare ştiinţifică, nu doar tehnologică, de lucruri care ţin de biologia plantei şi de tehnologii care sunt încă în dezvoltare. În lege vorbesc de înfiinţarea unor centre de cercetare şi de aducerea în programa liceelor de specialitate şi a universităţilor de profil a cunoştinţelor legate de acest tip de agricultură. (...)
În România avem un supermarket care a venit cu aşa ceva. Observăm în plan global o corporatizare (...) Şi, atunci, problema este una foarte serioasă şi din punct de vedere strategic va trebui să ne dezvoltăm repede centrele noastre de producţie, în aşa fel încât să putem face faţă acestui fenomen. Va trebui să construim o industrie agricolă naţională şi legea cu asta se ocupă - cu felul în care putem să construim, ştiu că sună foarte ciudat, o industrie agricolă naţională”, a menţionat parlamentarul.
Senatul este prima Cameră legislativă sesizată, forul decizional fiind Camera Deputaţilor.
Editor : A.C.
