Din cele peste 2.500 de hectare cultivate cu viţă de vie în 1990, acum mai există doar 1.500. Localnicii care lucrează viile au preferat să le defrişeze şi să cultive cereale, pentru că, spun ei, le este aproape imposibil să intre pe piaţă şi să concureze cu vinurile de import. În acea zonă mai sunt câţiva mari viticultori, însă chiar şi ei se gândesc să renunţe.
Declinul podgoriei a început imediat după Revoluţie, atunci când viile au fost retrocedate localnicilor. Bucuria de atunci s-a transformat însă în corvoadă. Oamenii din comună au îmbătrânit, tinerii au părăsit comuna şi nu a mai avut cine să cultive via. Grigore Pulbere, unul dintre cei mai vechi viticultori din zonă, avea, pe vremuri, 250 de hectare cu vie. În timp, a rămas doar cu 30 de hectare, dar, acum, ar vrea să renunţe şi la acestea.
Grigore Pulbere, viticultor: „Acum viticultura e prăpăd. Pentru noi acum este o pedeapsă. Eu de la anul nu mai ţin via, o las pârloagă”
Viticultorii spun că, din acest motiv, preţul vinului autohton este mai mare faţă de cel din import.
Cătălin Buscă, viticultor: „Se fac importuri masive din Spania la nişte preţuri derizorii: 1 leu 40 adus acasă vinul. Viticultura spaniolă este subvenţionată cu 500 de euro pe hectar, aici apar şi diferenţele de preţuri.”
Podgoria Nicoreşti este renumită pentru obținerea celor mai vechi soiuri românești.
George Mitea, blogger de vinuri: „Istoric vorbind asta este punctul de unde a plecat Băbeasca Neagră în România.”
Potrivit unei legende, denumirea de Băbească Neagră a fost dată de Ştefan cel Mare, care înfometat şi însetat după o luptă, s-a oprit în podgoria Nicoreşti. O bătrână din sat i-ar fi adus o ulcică de vin, iar voievodul a numit vinul roşu cu numele de "Băbească".