Majoritatea afacerilor, dacă nu toate, au fost lansate în perioada de boom economic, fără discernământ în unele cazuri. Directorul unei case de insolvenţă, Andrei Cionca dă un exemplu: un centru comercial construit la jumătatea distanţei dintre Galaţi şi Brăila, „un activ căruia nu reuşim să îi dăm o justificare economică clară”.
Fabrică de lactate la jumătate de preţ
Fabrica construită de israelienii de la Tnuva, una dintre cele mai moderne la momentul inaugurării, a fost scoasă la licitaţie de patru ori, iar preţul cerut a scăzut la jumătate faţă de cel iniţial. În acest moment, clădirea valorează 8 milioane de euro, faţă de 16 milioane de euro la început. Nici de ferma cu 1000 de vaci a celor de la Tnuva nu se găsesc persoane interesate.
Specialiştii spun că o parte dintre fabricile şi firmele scoase la licitaţie nu sunt atractive pentru investitori tocmai pentru că necesită mari investiţii pentru reluarea activităţii.
„A cumpăra o fabrică care a dat faliment şi a o pune pe picioare înseamna foarte mulţi bani şi atunci mai bine o cumpărăm la un preţ foarte mic şi apoi vedem ce facem cu ea”, explică Iulia Băzăvan, specialist juridic în cadrul unei firme de recuperare creanţe.
Alte afaceri sunt vândute doar în scopuri imobiliare, mai spune Andrei Cionca: „Acum discutăm valorificarea unei clădiri de birouri în Arad, în care ea nu este interesantă ca clădire de birouri ci ca teren. Are două hectare, într-o zonă extrem de bună pentru un centru comercial.”
Oportunităţi la preţ redus
Există totuşi şi investitori care speră în reluarea consumului, pentru care o achiziţie pe timp de criză reprezintă o oportunitate. Astfel, un centru comercial din Bucureşti a fost vândut pentru 60 de milioane de euro la prima strigare. Este vorba despre mall-ul din cartierul Rahova, scos la vânzare pentru datorii neachitate către trei bănci. Este al doilea centru comercial din Bucureşti vândut la licitaţie după Complexul City Mall şi al treilea după cel din Oradea, vândut la stadiul de proiect. Preţul plătit de cumpărători pentru cel din urmă a reprezentat doar 40% din investiţia realizată pentru construcţia lui.